Sambata am fost la simularea de admitere la politehnica, si discutam cu mai multi colegi profesori despre acest -25% la salariile bugetarilor. Ca aia batrani si cu titlul de profesor luau inainte in jur de 4000 de ron si o sa piarda 1000 hai ca mai merge, ramane cu 3000. Insa drama o sufera astia mici, trepadusii care luau 1300 de ron si acu o sa pice la 975. Si in general, trepadusii astia care fac cea mai mare parte a lucrurilor sunt implicati si in rate pentru apartamente, ca deh...omu tre sa-si faca un rost in viata. Si toti erau disperati...pentru ca nu stiu nici ce sa faca altceva. Nu vreau sa iau apararea, insa...ia sa ne gandim putin. Acesti oameni au investit tot in educatia lor pentru a ajunge acolo sus. Si ma refer aici la 8 ani de gimnaziu, 4 ani de liceu, 4 ani de facultate, 1 an de master si vreo 4-6 ani de doctorat. Totul...in matematici!!! Acesti oameni s-au chinuit sa invete ceva de care toata lumea fuge, au incercat sa se autoperfectioneze cat mai mult, pentru ca acum sa se vada in situatia de a fi niste paria ai societatii incapabili sa se adapteze la schimbari. Pare ciudat, insa situatia e similara si in alte domenii. Cu cat te chinui mai mult sa urci, cu cat te perfectionezi mai mult, risti sa devii mai ingust. Si astfel, incapabil la o reconversie profesionala. Cu cat ai urcat mai sus, cu atat e mai greu sa cobori, pentru mai multe motive:
- am uitat sa fac altceva, am sapat prea mult intr-o singura directie incat am uitat totul ce nu tine legatura cu domeniul meu.
- am investit totul intr-o singura directie, nu mai am resurse pentru altceva.
- nu pot sa renunt la tot ce am facut si sa pierd totul. Nu pot pur si simplu sa dau in marsarier ca o masina si sa o iau in alta directie.
Pe de alta parte, stau si ma gandesc la cazul meu. Am avut cam acelasi parcurs ca toti colegii mei pana la inceputul doctoratului. Ba chiar si doctoratul, primii trei ani au mers pe aceeasi directie. Am inceput doctoratul la zi in 2001, in 2003 m-am transferat la fara frecventa pentru a putea da concurs la politehnica pe un post de asistent. Din 2004, sub indrumarea unui prieten am inceput sa invat programare web si am investit cam 4 ani mari si lati in asta. Am lucrat parttime ca si programator la o firma pentru o perioada dupa care am continuat munca in anumite proiecte personale comune. In tot acest timp, doctoratul a fost tras pe linie moarta...eram prea ocupat cu predatul la politehnica, cu informatica si cu obisnuirea cu statutul de om insurat. In tot acest timp, mi-am tot luat scatoalce de la parinti, colegi si profesori ca nu mai termin si eu o data doctoratul pe care il inghetasem. In 2009 am decis sa fac o pauza in informatica (ajutat si de unele "tepe" pe care le-am luat de la anumiti "clienti") si sa termin doctoratul. M-a costat si o prelungire cu taxa a doctoratului, dar am terminat in aprilie 2010. Nici nu am terminat bine...ca vine Basescu cu bomba de -25% la salar. Taman la fix, sa ma pot focaliza pe informatica din nou, si sa continui sa merg in paralel si cu invatamantul.
Si acu, stau, trag linie si ma gandesc. OK!?!
- Ce am pierdut?
Am pierdut vremea cativa ani buni ca sa invat si informatica. Am taraganat treaba cu doctoratul cat am putut de mult pentru asta. Ce m-a costat asta? Postul de lector pe care nu il am inca, post care in situatia prezentata mai sus ar fi insemnat vreo 100 de ron in plus la salar. Si, ceva orgoliu ranit de catre cei care ma tot bateau la cap cu doctoratul si, nu mi rusine sa o zic, mai ales de catre parinti care odata la ceva timp mai "ma incurajau" cu un "tu nu mai termini doctoratul ala in veci". - Ce am castigat?
Am castigat o a doua specializare. Am castigat posibilitatea de a lupta pe doua fronturi. Am castigat dreptul de a alege si de a ma canaliza pe o varianta daca cealalta nu merge. Nu inseamna ca voi renunta la una dintre ele, niciodata nu o sa o fac, pentru ca am investit prea mult in ambele, si nu sunt genul care sa dea inapoi. Am pus suflet in ambele, am pus ambitie si placere, si nu regret nici o secunda deciziile facute anterior. Mi-am deschis doua piste de aterizare/decolare pentru vise, calcule si sperante. E avariata o pista, o folosim pe cealalta pana se repara prima.
Na bon...acu, ca am tras linie ce credeti? Eu cred ca am castigat si is pe plus. Iar asta o spun acum, nu peste nu stiu cata vreme cand ar trebuii sa se vada rezultatele.
niiiice and sloow, boys!!
RăspundețiȘtergereeverybody smile!!
and wave your hands! :P
in rest, no comments, ca prostia e multa, iar ticalosia intrece orice asteptari!
si romanii au tot asteptat!! heh!