Cezar cel modern si "contractul social"

„Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" (Mat. 22, 21; Marcu 12; 17; Luca 20, 25).

Ispirat si de parintele Steinhardt cu al sau Jurnal al Fericirii, vin si spun si eu asemeni lui "sa-i dam Cezarului ce e a lui doar daca se comporta intr-adevar ca un Cezar". Insa, cel mai bine e sa-l las pe cel care e autorul acestei gandiri sa-si spuna parerea atat de bine cum a facut-o in mai sus amintita opera.

Fraza e clară şi regimurile totalitare cer credincioşilor să le dea ascultare şi respect. Iar mulţi creştini, care-şi confundă religia cu prostia, sar şi ei să le aprobe: „e text!"

Numai că nu citesc atent. Dăm Cezarului — se tălmăceşte: Statului — ce este al său, dacă e în adevăr stat şi se poartă în consecinţă. Când statul (Cezar) se îndeletniceşte cu ale lui, cu întreţinerea drumurilor, menţinerea ordinei, canalizări, transporturi, apărarea ţării, administraţie şi împărţirea dreptăţii, i se cuvine respectul şi tot ce este al său: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci însă când Statul nu mai e Cezar ci Mamona, când regele se preface în
medicine-man şi puterea civilă în ideologie, când cere adeziunea sufletească, recunoaşterea supremaţiei sale spirituale, aservirea conştiinţei şi procedează la „spălarea creierului**,când fericirea statală devine model unic şi obligatoriu, nu se mai aplică regula stabilită de Mântuitor, deoarece nu mai este îndeplinită una din condiţiile obligativităţii contractului: identitatea părţilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona).

Nu trebuie sa fii un geniu ca sa intelegi foarte clar ce spune autorul in aceste randuri. Si nici nu as prea avea ce sa mai spun pe langa. O spune Steinhardt atat de bine, incat orice completare e de prisos. O sa extrapolez pe marginea acestui subiect insa, pentru ca subiectul mi se pare prea actual. Pentru inceput, ca sa fiu sincer, dintr-o mustrare de constiinta trebuie sa recunosc ca nu m-am mai gandit la aceste pasaje si nici nu as fi facut-o daca nu citeam un mic comentariu pe un forum al unui ziar in care cineva a sesizat actualitatea acestor randuri scrise cu multi ani inainte.

Din moment ce statul roman uita sa-si faca datoria de stat fata de cetatenii sai, in momentul in care nu ma maisimt protejat de catre acest stat, in momentul in care asa cum spune Steinhardt nu mai sunt asigurate intretinerea drumurilor, mentinerea ordinii si justitiei, siguranta cetateanului, serviciile medicale si o administratie judicioasa, de ce sa mai fim noi niste cetateni corecti, care isi fac si ei datoria fata de stat? Exact cum am auzit pe mai multe persoane discutand, de ce sa ne platim impozitele catre stat? Din contra, o sa facem pe dracu'n patru ca sa lucram la negru, ca sa nu declaram veniturile suplimentare. O sa platim cu aceeasi moneda, pentru ca in momentul in care una din partile "contractului social" isi incalca atributiile, acest "contract" devine nul. Cezar cel modern nu e Cezar, ci Mamona. Cei care ne conduc nu sunt cezari, nu ne reprezinta, nu merita respectul nostru...de fapt am ajuns sa cred ca nu merita nici macar scuipatul nostru, e mult prea scump pentru a-l risipi pe ei.

Asa ca, continuati "dragi-draci" guvernanti sa mariti taxele si impozitele, sa scumpiti preturile la benzina, energie, gaz, mancare, sa va bateti joc de oameni...veti primi inapoi exact ceea ce meritati. Iar romanii, cunoscuti pentru inteligenta lor folosita in scopuri subversive, vor gasi ei neincetat solutii prin care sa "fenteze" statul. Iar asta, in primul rand datorita voua, pentru ca voi sunteti cei care au "rupt" contractul social.