Ce a mai ramas din oameni?

Hmmm...oare ce ma face la ora asta tarzie din noapte sa stau si sa depitez ganduri care vin de-a valma, valma...in loc sa dorm, ca un om normal?

Tocmai ce am terminat de vizionat un film "de actiune" pe un canal "aiurea". Un film la care te uiti ca sa-ti treaca vremea. Nu o capodopera, nu ceva care vezi la marile gale, ci ceva obscur, de care a doua zi nu iti amintesti, iar peste doua-trei zile habar nu ai ca l-ai vizionat...pana poate intamplator, il revezi. Cu alte cuvinte, cum imi place sa spun eu, o porcarie stupida care te relaxeaza si atat.

Insa, uite ca filmu respectiv m-a facut sa ma gandesc la ceva. Ideea era simpla, un "galbejit" se intoarce in orasul sau ( evident, din America - "land of choice" ) si extermina o banda de fanatici religiosi, extremisti, neo-nazisti. Nimic nou sub soare, repet, este doar un film menit sa faca mai usoara tranzitia spre somn pentru amatorii genului. Dar, la mine in capatana rotitele se invart, si dupa ce am trecut nitel pe la pittstop( adicatelea pe romaneste - "buda" :P ) ete ca ma apuca nevoia sa scriu! Si culmea...ma apuca dupa ora 12 noaptea, cand vorba vine, oamenii "normali" dorm!

Ca nu's acolo in categoria oamenilor "normali" cu mandrie o recunosc...si aspir chiar la statutul asta. Pentru ca trebuie sa ies in evidents, cum de ce? :D Dar, sa lasam asta, si sa revenim la ...povestile noastre. Adica, la ce idei am ajuns eu sa innod in mintea mea sucita, la ora asta tarzie. Am de spus o chestie...pentru inceput: remember Vali Sterian!

Doamne, vino Doamne,
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni
Doamne, vino Domane,
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni

De ce nu incetati acest cumplit razboi
De ce va ganditi numai la voi
Si nici nu va pasa de mama care-si plange
Copilul sau ucis ce zace-n balti de sange
Si nici nu va pasa de cei ce nu mai sint
De cei ce va acuza de-acolo din mormant

Adica, pe romaneste, sa priceapa tot poporul, stau si eu ca "vita in fata la poarta noua" si ma intreb "a mai ramas ceva din oameni Doamne?"

Calcam totul in picioare, rupem si distrugem tot ce e in calea noastra, uitam de familie, parinti, relatii sociale, prieteni, bune maniere, si tot ceea ce ne deosebeste de animale...si ne indobitocim. Devenim ridicoli prin aspiratiile noatre, prin ceea ce ne dorim dela viata, prin ceea ce ne asteptam sa indeplinim in viata. Nu avem un scop precis, nu ne definim pe noi ca oameni, ca indivizi cu "caracter", pur si simplu traim, facem ceea ce e in "trend" cu moda....copiem ieftin orice ni se pare "cool"! Ce a mai ramas din noi oamenii? Posibil sa nu pese nimanui, dar pe mine momentan acum...ma roade! Si ma roade a dreaq!!! Nu vreau sa fac pe razvratitul...pur si simplu imi caut un loc in evolutie. Si, nu stiu de ce, dar filmul asta obscur pe care deja incep sa-l uit, a declansat un fitil. Apropos, sa fie clar pentru tot poporu dtv-ist, nu il uit pentru ca a fost obscur, il uit pentru ca am decis, candva demult, ca e mai important sa-mi folosesc memoria doar pentru lucrurile cu adevarat utile. Si, "believe'me or not" lucruri utile nu inseamna asa cum multi cred, ca is tolba de formule de matematica! Pentru a n'sprezecea oara...am o memorie jenibila! Insa, conexiunile...cel mai simplu ar fi sa recunosc...ma definesc. Habar nu am de filmu asta, dar, el a miscat ceva acolo, in interiorul meu, si asta o sa ramana in "istorie" ;)Ne place sau nu, asta e adevarul, noi ne aflam pe o panta descendenta! Candva, am fost buni, am fost iertatori, generosi, sinceri! Candva eram sus, iar acum, trebuie sa vedem ce a mai ramas din noi, cei de odinioara! Si poate ca, fiecaruia nu i-ar strica sa se gandeasca din cand in cand la versurile lui Vali Sterian...."Doamne, vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni!"

Ne uitam la porcarii TV, promovam nonvalori gen Dragusane, Crudute, Botezati, printisori, phenomene, beizadele si odoare nepretuite, asistam la spectacolul cotidian al unei asa-zise clase politice care ne reprezinta cu succez la capitlul minciuna-inselatorie-coruptie, ne uitam la telenovele si ascultam manele, si...nu ne batem noi capul cu ce a mai ramas din noi...ca nu mai e nimic! Suntem zero...traim doar in trecut, avem niste mici zvagniri...si cam atat!
Si atunci, sa nu zici oare, vorba lui Vali Sterian..."Ce a mai ramas din oameni, doamne???"

Dati-le o sansa!

Ia sa vedem...vineri dimineata, tocmai am revenit de la o tura de cumparaturi din piata si astept sa se termine de copt vinetele pentru micul dejun. Ce poate face omul in vreo 15 minute de pauza? Se da pe internet, citeste presa si se cruceste.

Dau click pe un articol tentant, si de acolo prin o intreaga insiruire de articole pe aceeasi tema

• Din copil cu retard mintal, a ajuns elev premiant
  Alexandru Pal fusese condamnat de sistemul din Romania sa-si petreaca viata in centre de plasament. Dupa doua luni petrecute pe strada cu mama lui si alti doi ani in orfelinat, unde a dezvoltat o afectiune din cauza singuratatii, Alexandru a avut sansa sa fie adoptat de o familie din Germania.
  ...
  Medicii l-au diagnosticat cu retard mintal si tulburari de comportament din cauza lunilor petrecute in orfelinat. Astfel ca, de doua ori pe saptamana, mergea la terapie ocupationala, iar o data pe saptamana parintii lui il duceau la calarie. Insa cu dragostea, grija, eforturile si rugaciunile parintilor adoptivi, Alexandru s-a vindecat.
  ...
  In 2000, parintii lui Alexandru l-au adoptat pe Catalin, nume preschimbat in Colin, care s-a nascut pe 22 mai 1998, in Braila. 'Suntem ca toti ceilalti frati din lume: ne iubim, ne pasa si ne ajutam unul pe celalalt', mai scrie tanarul. Din 2006 s-au mutat cu totii in Noua Zeelanda. Aici, Alexandru s-a inscris la Scoala Kings Way, unde este mai mult decat un elev de nivel mediu. 'Mai ales la matematica, sunt printre primii trei elevi. Am terminat clasa a zecea si am primit doua premii: unul de excelenta pentru stradanie si o distinctie pentru limba japoneza', povesteste orfanul caruia i s-a dat o mare sansa. In timpul liber practica pentatlonul modern. A obtinut locul trei la Campionatul din Melbourne, Australia si locul doi in Campionatul Noii Zeelande. Vrea sa mearga in America sa studieze robotica la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. 'Sunt aproape sigur ca nu as fi avut toate aceste oportunitati intr-un orfelinat din Romania si ii sunt recunoscator lui Dumnezeu ca a avut alte planuri pentru mine. Le multumesc parintilor mei ca imi daruiesc toata dragostea si sustinerea lor'
• Adoptia internationala, salvare de la handicap
  Vladut a venit pe lume in 10 decembrie 1995, la Maternitatea Brasov. Baiatul s-a nascut cu o grava malformatie la ambele picioare si la maini, denumita medical artogripoza (n.r. nu avea articulatii).
  Din acest motiv, pe langa suferinta pe care avea sa o indure din cauza bolii, micutului i s-a luat dreptul de a fi iubit, fiind abandonat de parinti inca de la nastere.
  Asa se face ca primii trei ani din trista sa copilarie i-a petrecut in Leaganul de Copii din Brasov, alaturi de alte zeci de suflete dornice sa fie luate in brate si ocrotite. Pe langa handicapul de care suferea, tot in aceeasi perioda, Vlad a fost depistat si cu retard psihic usor, urmand sa fie recuperat numai printr-o afectiune deosebita.
  ...
  In 1998, soarta lui avea sa se schimbe gratie Asociatiei Catharsis din Brasov, care in colaborare cu Asociatia 'Il Conventino' din Bergamo, Italia care i-au gasit o familie adoptiva.
  Copilul a fost programat la Institutul Ortopedic 'Rizoli' din Bologna, pentru o serie de interventii chirurgicale. De atunci, micutul orfan avea sa se transforme intr-un baiat normal. Cu timpul, el a invatat sa vorbeasca limba italiana si a fost supus mai multor tratamente de recuperare.
  ...
  Viata micutului Vlad a fost schimbata imediat dupa cele patru interventii chirurgicale realizate de medicul Onofrio Donzelli. Avea cinci ani cand a mers prima data pe propriile picioare, iar cadou de ziua lui a primit o pereche de pantofi.
  Familia din Bergamo, care s-a oferit sa-l adopte si sa-l ocroteasca ca pe propriul lor fiu i-au oferit baiatului tot ceea ce avea nevoie. Mama lui adoptiva este Maria Antonia, originara din Spania, iar persoana careia ii spune astazi 'tata' se numeste Pietro si s-a nascut in Italia.
  ...
  Interventiile chirurgicale, recuperarile, sprijinul material si afectiv din partea parintilor adoptivi l-au transformat pe Vladut peste ani intr-un baiat normal, care se bucura de viata. Copilul care nu avea nicio sansa in Romania are acum aproape 16 ani si pasiuni ca orice alt adolescent. Baiatul inoata, canta la chitara si navigheaza pe internet.
  ...
  Vlad este un baiat silitor si isi doreste sa urmeze o cariera in medicina. 'Vreau sa devin medic chirurg ortoped ca sa pot opera copiii cu probleme si sa-i ajut sa mearga. Vreau sa le fac viata frumoasa si mult mai simpla'
• O fetita, nascuta cu cocoasa si abandonata la Brasov, a devenit un copil normal datorita parintilor adoptivi
  Ana Wagner s-a nascut cu cifoza, o foarte grava malformatie a coloanei vertebrale, manifestata in exterior printr-o cocoasa. Micuta a fost abandonata imediat dupa nastere, in Maternitatea Brasov si lasata sa lupte singura cu boala.
  Timp de un an a fost internata la Spitalul de Pneumofiziologie 'Stejaris' din Brasov, fiind suspecta de tuberculoza osoasa si de epilepsie.
  ...
  Chiar daca multe familii din Romania au fost impresionate de nenorocirile prin care a trecut micuta Ana, niciuna nu si-a luat responsabilitatea sa o adopte, pentru ca cele trei diagnostice, unul mai grav decat celalalt, pareau dificil de vindecat si necesitau interventii chirurgicale costisitoare.
  ...
  Ana s-a bucurat prea putin de dragostea si caldura familiei sociale, care a renuntat la ingrijirea ei din cauza problemelor pe care le avea. Cand copilul era in pericolul reinstitutionalizarii pe toata viata, a aparut salvarea: o familie de medici din Pescara (Italia), Manuela si Doriano, impresionati de gravitatea bolilor care amenintau copilul cu moartea. Dar, culmea ghinionului, in 2001 procesul de adoptie a fost suspendat, urmand ca numai un an mai tarziu Tribunalul Brasov sa decida ca fetita se incadra in cazurile exceptionale, oferindu-i sansa Anei sa ajunga 'acasa'.
  ...
  Dupa mai multe operatii succesive pe coloana la Clinica Gaslini din Genova, Italia, Ana s-a transformat intr-o fetita normala. Familia iubitoare care a ajutat-o pe Ana sa se formeze ca un copil normal isi adora fetita. 'Fetita noastra superba poate sa mearga, sa alerge si sa se joace la fel ca si ceilalti copii. Fiica noastra a facut multe progrese, este un copil senin si este sigura ca este iubita. Nu indraznim sa ne gandim ce s-ar fi intamplat cu ea daca nu ni s-ar fi aprobat adoptia si nu reusim sa ne imaginam viata noastra fara ea'
  ...
  Parintii adoptivi ai Anei intentioneaza sa faca un alt gest admirabil si impresionant. Ei vor sa-i daruiasca Anei o surioara. Si pentru ca sa se inteleaga excelent, surioara doresc sa o aduca tot din Romania. 'Am facut ceea ce fac toti parintii pentru copilul lor, indiferent ca este natural sau adoptat. Acum, ca Ana sa fie pe deplin implinita, trebuie sa-i daruim o surioara tot din tara ei de origine. Am inceput deja procedurile de adoptie si ne-ar place sa ne reintoarcem in Romania, pentru a ne duce la indeplinire acest proiect mai vechi', au marturisit Doriano si Manuela.

Sincer, abia mai pot sa stau sa scriu, si mi-am uitat ideile. Pe masura ce citeam, imi veneau tot felul de idei despre ce as putea spune, insa acum, la final, le-am uitat. Cazurile prezentate sunt cutremuratoare. Articolele au fost scrise evident intr-o maniera dramatica menita sa sensibilizeze, dar ce mai conteaza asta, cand vezi prin cate chinuri pot sa treaca unii copii, cand te gandesti cati altii nu au fost atat de "norocosi" incat sa isi gaseasca niste familii adoptive care sa aiba grija de ei, sa ii iubeasca si sa ii ajute sa aiba o viata normala.

Tot respectul pentru acesti parinti adoptivi din cele trei cazuri prezentate. Ei sunt un model pentru toti cei care au posibilitatea sa imite gestul lor. Si cand te gandesti ca sunt destule cupluri care nu pot sa aiba copii, dar nici nu incearca sa adopte unii...Acesti straini merita respectul nostru, sunt probabil mai presus decat un parinte natural, pentru ca in opinia mea e normal sa-ti iubesti propriul copil si sa faci totul pentru el, insa sa iubesti copilul altuia, sa investesti in vindecarea si cresterea lui, in educatia lui e mult mai mult!!!

Ce e si mai urat este faptul ca de cativa ani Romania a suspendat adoptiile internationale. Sunt mii de astfel de copii carora le este rapita sansa de a avea niste parinti adoptivi cu stare din strainatate, care sa poata sa faca ceva real pentru ei! Nu e destul ca in tara nivelul de trai e deplorabil de scazut si probabil e una dintre principale motive pentru care numeroase familii nu adopta copii, dar acum, cei care ne conduc, in "marinimia" lor caineasca, le rapesc acestor copii sansa unei vieti normale alaturi de niste familii din alte tari care si-ar permite sa le trateze problemele de care sufera. Statul roman ii ingramadeste pe toti in spitale ca pe niste animale bolnave, nu isi permite nici macar sa le asigure hrana si imbracaminte decenta, dara sa le asigure tratamentul medical de care au nevoie! Insa acelasi stat, nu le permite sa "isi ia zborul" spre tari unde acesti copii ar avea o sansa la viata pe care noi nu le-o putem oferi!

Si totusi...se poate!

In sfarsit, vad si eu o stire care ma bine dispune, care ma face sa ma bucur pentru altii, care ma face sa sper ca poate, poate, normalitatea nu a devenit un lux.

Stirea este preluata din Adevarul de Cluj si o sa o postez fragmente din ea

iPad-uri pentru elevii de 10 la BAC din Cluj

Cei opt elevi din judet care si-au luat Bacalaureatul cu nota 10 au primit azi, din partea Prefecturii, cate o diploma si cate un iPad 2, foarte popular la aceasta ora. Darurile au fost inmanate de prefectul Florin Stamatian care i-a felicitat pe tineri desi a declarat ca nu este de acord cu acest gen de cadouri.

Tabletele PC au fost finantate de Fundatia 'Provita', prefectul fiind unul dintre membrii fundatiei. Un iPad2 valoreaza in jur de 2.500-2.600 de lei. Tinerii premiati sunt:

• Iulia Plaian de la Colegiul National 'George Coşbuc',
• Laura Rasinar de la Liceul Teoretic 'Nicolae Balcescu',
• Nadina Zanoaga de la Liceul Teoretic 'Gheorghe Sincai',
• Mihaela Pilug de la Liceul Teologic Adventist 'Maranatha',
• Alexandra Marian de la Colegiul National Pedagogic 'Gheorghe Lazar',
• Iulia Baciu, Catalin Oarga si Melina Suciu, toti trei absolventi ai Colegiului National 'Mihai Viteazul' din Turda.

Desii pare putin artificial, nu pot sa nu ma bucur insa pentru acest gest. Nu atat pentru copii, cat mai ales pentru faptul ca in sfarsit este apreciata inteligenta unor copii si faptul ca acestia au invatat din greu pentru a lua acele note de 10. Ma bucur sa vad ca este incurajata invatatura, in aceste vremuri triste cand notele bune luate la un examen important au devenit desuete, cand scoala adevarata, invatatura sunt privite cu dispret.

Pacat ca nu se mediatizeaza mai bine acest tip de evenimente, pentru ca ele sa atraga atentia opiniei publice, pentru ca si altii copii sa fie motivati sa se puna cu burta pe carte, pentru ca si altii sa se ia dupa exemplul prefecturii din Cluj si sa facem ceva pentru acesti copii capabili care reprezinta viitorul tarii asteia, asa amarate cum e ea.

Mizerie, lasitate, penibilitate...

...dezgustator, ignoranta, scarba...si as putea continua, pentru ca din nefericire limba romana e bogata in astfel de cuvinte, iar impresia pe care o am in aceste momente este atat de puternica incat nu stiu ce m-ar putea opri.

Si totul, pleaca de la un articol pe care l-am prins pe siteul realitatea.net si pe care evident l-am gasit dezvoltat cu detalii in ziarul gandul. Foarte pe scurt(detalii se gasesc la linkurile de mai sus), d-l Cristian Tudor Popescu(CTP) raspunde unui articol publicat de alti "colegi jurnalisti" si care ii contesta calitatea de comentator al evenimentelor de la bacalaureatul 2011 pe baza faptul ca fiul cel mic al domniei sale are doua corigente si nu a intrat la bacalaureat. Iar raspunsul mi se pare pur si simplu genial

Ce legatura are asta cu faptul ca fiul meu are doua corigente si nici nu a intrat in sesiunea de bacalaureat? A furat ceva fiul meu, a copiat, s-a dat spaga, s-a pus pila pentru el, a luat locul cuiva? N-a vrut sa invete, asa cum n-au vrut, din varii motive, mii de alti elevi. Eu nu pot sa invat si sa dau examene in locul lui. Daca nu isi va lua corigentele si bacalaureatul la toamna, va merge sa-si caute de munca si o sa invete cand o sa-i vina mintea la cap. In caz ca o sa-i vina. Iar eu voi continua sa comentez probleme ale educatiei de cate ori voi crede ca este nevoie!

Stau si ma mir, cat de infect poti sa fii sa te legi de un om prin intermediul fiului sau? Ce caracter poti sa ai sa dai in el folosindu-te de faptul ca copii sai sunt certati cu cartea?

Dar si mai interesant si enervant mi se pare faptul ca in comentariile de la articolele respective exista alti "destepti" care continua sa isi dea cu parerea si care continua sa-l critice pe CTP pentru ca nu a stiut sa-si motiveze fii, pentru ca daca el e asa de destept de ce nu i-a invatat, educat si ajutat si pe ei, etc...
Pe langa prostul gust de a te baga in familia cuiva, mai enervanta e ignoranta unora care cred ca exista o reteta universala de a creste copii, iar ei detin secretul. Fiecare isi creste copii cum crede de cuviinta, si atata timp cat nimic rau nu se intampla, care e problema? Daca tatal lor e om inteligent, musai sa fie si copii? Inca tot persista ideea stupida ca e musai ca un copil sa-si egaleze si chiar sa isi depaseasca parintii? Oare cand naiba o sa ne vina mintea la cap sa intelegem ca nu conteaza ce meserie ai, cate diplome ai, ci conteaza caracterul, corectitudinea si onestitatea. Oare cat de orb poti sa fi ca sa nu-ti dai seama ca, ne place sau nu, CTP a adoptat atitudinea cea mai corecta si le-a dat fiilor sai cea mai buna lectie de viata legata de corectitudine si onestitate? Nu am nici un dubiu ca ar fi putut "interveni" in favoarea fiilor sai. Insa nu a facut-o, si pentru asta ar trebuii respectat, nu criticat. Iar asta indiferent daca ne place sau nu stilul si opiniile domniei sale. Cu atat mai mult cu cat cei care au initiat toata aceasta tevatura sunt niste colegi gazetari.

Cel mai mult ma enerveaza insa altceva, ceea ce putini vad, insa e acolo. Si anume, ce a devenit presa in romania. Cum a ajuns sa fie folosita in interese si polemici personale, pentru atacuri murdare, sau pentru a te apara. Ma enerveaza cum se face din tantar armasar, cum pentru orice rahatel de stire apar zeci de articole peste tot care intorc rahatul ala pe toate partile, il miroasa si il dezbat cu fervoare. Si ma enerveaza teribil toata aceasta tevatura ingrozitoare care se face de fiecare data pe orice rahat de subiect la toate posturile de tembeliziune, cu dezbaterile live in care asa zisi analisti isi dau cu parerea, despica firul in patru si realizeaza in final un mare rahat. Ma enerveaza si mai si sa vad articole de doi lei scrise prin diferite ziare cu pretentii, pline de greseli gramaticale, de dezacorduri sau de cuvinte folosite alandala, doar asa ca sa parem noi destepti. Si ma duc cu gandul si mai departe, la situatia generala, toti suntem experti in politica si fotbal, tot poporul de la vladica la opinca e capabil sa-si dea cu parerea despre orice, suntem o tara de analisti si gazetari, ce mai tura vura! Si probabil ca asa o sa si ajungem sa murim de foame, ca nimeni nu mai pune mana sa faca ceva, toti isi dau cu parerea si is s-experti in toate, dar nimeni nu face nimic mai mult decat sa-si dea cu parerea.
Barfim tot, comentam tot, ne dam cu parerea legat de orice, oferim sfaturi cu constiinciozitate, sapam pe la spate si criticam pe oricine, si cel mai important...ne scufundam in mocirla...

Citit, aprobat, citat

Nu ca as fi mare fan al d-lui Cristian Tudor Popescu, insa ii citesc destul de des articolele, si uneori, cum este cazul si aici, il aprob. Insa, e pentru prima data, cand simt sa si fac copy&paste la ceea ce a scris intr-un articol publicat azi in ziarul sau de casa, Gandul

Mai intai, nu sunt de parere ca rezultatele dezastruoase sunt cauzate de stresul pe care cica l-ar fi creat elevilor camerele de luat vederi sau supraveghetorii. Daca n-ai de gand sa copiezi, adica sa furi, daca esti ocupat sa scrii ce stii, cu ce te deranjeaza ca esti filmat? In mall sunt camere de supraveghere peste tot - cand iese sa mai dea o tura cu baietii si fetele, ca iar n-are chef de invatat, nu se simte stresat, inhibat, domnu' elev?

E, de asemenea, o amagire comoda sa credem ca de vina pentru rezultatele de la bac sunt ministrul Funeriu cu gafele lui, guvernul incompetent Boc sau egolatrul iresponsabil T. Basescu, preşedinte.

Cauza fundamentala a "dezastrului de la bac" este faptul ca a sti nu mai este o valoare in societatea romanească de azi. Eu am facut liceul intr-o perioada in care cultura generala era un motiv de mandrie. Daca aveai cunostinte in mai multe domenii, daca vorbeai corect romaneste, erai un om respectat, un om "cu carte".

Astazi, cultura generala nu mai inseamna aproape nimic. Sunt la moda in spatiul public aproximatia si ignoranta in materie de orice: limba romana, limba engleza, istorie, geografie, logica, literatura, ca sa nu mai vorbim de matematica si fizica, practic inexistente. Nestiinta, cand este dublata de bani si notorietate, devine chiar o calitate simpatica.

Dupa parerea mea, exista doua categorii principale printre cei care au picat bacul. In primul rand e vorba de cei care n-au vrut sa invete, considerand ca ei nu sunt "fraieri", si ca se vor descurca intr-un fel. Pentru acestia nu cred ca se poate face nimic nici in sesiunea a doua. Supravegherea examenelor trebuie mentinuta, gradul de accesibilitate al subiectelor poate fi acelasi, iar daca isi vor petrece vara distrandu-se, atunci, din toamna, isi vor cauta un loc de munca, nu e nici o tragedie - nu luam in discutie cazul parintilor inconstienti care or sa-i tina acasa in continuare. Unii se vor descurca si fara diploma de bac, altii nu, si atunci poate ca se vor decide, in fine, sa invete.

Cea de-a doua categorie o reprezinta elevii capabili intr-un anume domeniu, care stiu deja ce vor face si pentru care bacul e o pierdere de timp. In cazul unui tanar bun la informatica, dorind sa lucreze in acest sector, nuvelele lui Slavici sau filosofia lui Blaga sunt chinuri inutile. La fel cum pentru cine se indreapta hotarat spre o disciplina umanista, algebra de grup, inel, corp, integrala sau limitele de siruri sunt pedepse considerate nemeritate.

Specializarea este o caracteristica a pietei muncii de azi - nu o agreez, ma marginesc sa o constat. Pentru acesti tineri, e in mod evident necesara o regandire nu numai a examenului de bacalaureat, dar si a intregii programe a claselor XI - XII.

Sincer sa fiu, nu mai am nimic de zis si e unul dintre putine cazuri in care tac din plisc si nu mai comentez nimic...

Eu cand o sa fiu mare o sa ma fac...

Ca si completare la "catastrofa" numita bacalaureat 2011...mai am vazut una buna, care explica foarte clar mentalitatea paguboasa a romanilor

A fost un examen deosebit de greu. Asa a simtit copilul, dar si noi, ca avem studii superioare si ne dam seama. Fata a luat note bune, mai putin la matematica, unde a luat 5,05. Copilul e bun, e bine pregatit si va merge la Facultatea de matematica.

Aoleu mancati-as tie sufletelu ala, pai multa minte mai ai mai mamitico! Adica, vine odrasla ta bine-pregatita si ia 5.05 la bacalaureat, si va merge la facultatea de matematica??? Tulai doamne...a innebunit lupu! Deci tu dai la facultatea de matematica dupa ce la bacalaureat ai luat un nenorocit de 5.05!!! Sa-mi mai zica mie cineva ca romanu nu e prost!

Acu, sincer sa fiu stiu eu care is calculele lu mamitica. Unde sa mearga saraca odrasla la alta facultate unde se da admitere pe bune si e concurenta cand ea saraca la cat de bine-pregatita e abia a scos un parlit de 5.05 la bac? Se duce la matematica ca acolo nu e concurenta, se intra pe baza de dosar si nici draq nu mai vrea decat resturile care nu au unde merge in alta parte. Si uite asa, ajuta doamne doamne, mai inchid ochii si profesorii la perlele fatucii, si trec 3-4-5 ani si e gata si fatuca, are diploma de universitate? Are! E licentiata? E! Si poate dupa aia mai da si la master, ca oricum, nu e asa greu. Mai face si un doctorat parlit pe la ceva prof, ca si ala se poate rezolva daca e bine pregatita ;)

Si apoi, sa te tii, ce madam profesoara a dreaq o sa iasa din ia! Ca altceva ce sa se faca? Distribuitor coca-cola nu poate, ca acolo tre muschi! :)) Comentator sportiv, ca un fost coleg de-al meu, ei...as! Se face profesoara de mate va zic eu, si ce mandra o sa fie mamitica de ea! Mai ales ca pusca bani si din meditatii...ca e teren manos, si moda cu meditatiile la prosti tine!

Viitor de aur tara noastra are...

Bacalaureatul, proba maturitatii?

Nu se putea sa ratez subiectul, avand in vedere domeniul de activitate, asa ca, ia sa vedem...

Se pare ca in sfarsit toata lumea a inteles in sfarsit, cat de mare e jalea in invatamantul romanesc. Se pare ca in sfarsit s-au prins toti "desteptii" ca scoala romaneasca e la pamant.

Sper ca s-au prins si parintii ca nu e destul sa trimiti copilul la scoala si sa nu-ti mai pese de el deloc, ca doara de aia e la scoala ca sa-si bata profesorii capul cu el si sa-ti ia "durerea de pe cap". Sper ca au inteles ca un copil trebuie supravegheat mereu, indiferent ca are 8 ani sau 18, ca nu trebuie lasat de capul lui mai ales in zilele de azi cu atatea tentatii gen "Crudu", "Monica", "Oana", "Dragusancu" prin preajma, cu atatea "modele de fite" de urmat prin media, cu telefoane si masini de ultimul racnet, cu datul pe internet dupa bunul plac in cautare de "placeri voyouriste", frecventarea de retele de socializare gen twitter si facebook, sau jucatul de counterstrike, wow si alte jocuri in retea. Va place sau nu dragi parinti, asta e adevarul, multi dintre voi au ajuns sa creada ca daca ati trimis copilul la scoala, ati scapat de orice responsabilitate, sa-si bata capul profesorii cu ei, ca de aia is platiti. Sau ca e suficient sa platiti meditatii, tot ca sa-si bata profesorii capul cu ei, iar voi sa nu va mai stresati. Ce pot sa sper e ca in sfarsit sa inteleaga parintii ca "cei 7 ani de acasa" nu e un mit, o vorba buna spusa prin batrani, ci o realitate. Sa inteleaga ca un copil crescut cu cap iti va aduce satisfactii si iti va fi un sprijin la nevoie, iar unul lasat de capul lui are mari sanse sa fie deturnat de "ispite" si sa ajunga un nimeni. Nu cred ca exista parinte care sa nu vrea tot ce e mai bun pentru copii lui, insa pentru asta trebuie "muncit" toata viata, calitatea de parinte nu se incheie in momentul in care odorul a plecat la scoala, iar tu stai linistit mintindu-te pe tine insuti ca el e cuminte la scoala, se ocupa profesorii de el iar tu poti sa-ti vezi de ale tale.

Sper ca altii care au invatat ceva sa fie chiar copii. Pentru ca nu e normal comportamentul pe care au ajuns sa-l adopte marea lor majoritate. Nu e normal sa te lasi ispitit de toate porcariile din jur, de pitipoance si cocalari, de fite, de aceste "modele" demne de toata mila de care colcaie societatea. Nu e normal ca tu la 18 ani sa fi expert in tutun, ierburi, manele, toale de firma, masini si telefoane, retele de socializare si navigare pe internet, si sa nu ai niste cunostinte minime de matematica, istorie, fizica, chimie, romana, franceza sau engleza. Nu e normal sa nu stii vorbi si scrie corect, sa nu stii face niste calcule elementare. E dureros, insa asta e adevarul. Si mai ales, nu e normala atitudinea adoptata de marea majoritate a celor care au picat. Am urmarit stirile, si mi s-a confirmat din nou aceeasi atitudine a celor care au picat si pe care am tot intalnit-o in ultimii ani si la facultate la studentii care pica examene. Si anume, ca ei sunt nervosi, ca sunt indignati ca au picat, dar nu plang. Sa nu fiu inteles gresit, nu spun ca ar trebuii sa fie niste plangaciosi, dar nici sa rada asa cum o fac multi. Uitati-va inca o data la stiri si observati ca multi rad ca au picat, doar unii sunt revoltati, insa marea majoritate rad si spun ca au picat pentru ca nu au putut copia. Ceea ce nu mi se pare deloc normal, parintii sunt suparati, plang...iar el sau ea, stau ca vita si rad ca au picat!

Sper ca si profesorii sa fi invatat ceva. Si anume ca lucreaza cu oameni. Ca produc oameni, si in consecinta trebuie sa fie foarte atenti cum lucreaza cu ei, cum ii modeleaza si ce ii invata. E adevarat ca resursele de care dispun sunt limitate, e adevarat ca profesorul dispune de putine metode de cotrol al elevilor indisciplinati, insa, parerea unuia carelucreaza in domeniu, e ca se poate chiar si asa, daca vrei si pui pasiune in ceea ce faci. Din pacate, din diverse motive asupra carora o sa revin, pasiunea asta s-a cam pierdut, si multi profesori merg la catedra doar din rutina, isi vad de meseria lor ca un robotel si atat. Iar elevul simte asta, si reactioneaza in consecinta ca un robot si el. Daca profesorul nu transmite elevilor sai ca el e acolo din placere, daca el nu reuseste sa-i implice emotional prin propria sa implicare emotionala si prin atitudine, atunci e degeaba. Am vazut suficiente cazuri ca sa afirm cu mana pe inima ca un dascal care stie sa faca asta, isi controleaza elevii si o sa aiba rezultate bune cu ei.

Cine ar mai fi? Cei care ne conduc? Ehh...oare cate rauri de cerneala or sa mai curga pentru ca cei care ne conduc sa ia niste masuri care sa sustina invatamantul romanesc? Oare cand o sa vrea sa faca ceva pozitiv? Pentru ca nu e normal sa permiti ca o multime de generatii de la revolutie incoace sa exporte tot ce e mai bun in strainatate iar in tara sa ramana doar rebuturi. Nu e normal ca batranii sa iasa la pensie iar in locul lor sa nu ai ce sa pui. Nu e normal ca zi de zi sa descurajezi cadrele didactice sa-si faca meseria prin salarii de mizerie, prin conditii de mizerie. Nu e normal ca in o groaza de licee si scoli sa vezi la catedra doar suplinitori si oameni care lucreaza la plata cu ora, pentru ca tu nu mai ai cadre didactice titulare care sa faca intr-adevar scoala! In timp ce toti acesti ani pe la ministerul educatiei s-au plimbat tot felul de abramburici si incompententi, am tot schimbat la curricule scolare de ne-au sarit capacele, fiecare ministru a venit cu reforma sa, fiecare cabinet a venit cu bacalaureatul sau, si atata am tot zapacit profesorii si elevii incat rezultatul se vede! Am ajuns sa dam examene sub supravegherea camerelor de luat vederi si a politiei! Am ajuns sa dam admitere pe baza de dosar, criteriul de examen la admitere fiind prea mult! Am ajuns sa fim invadati de facultati si diplome de licenta si bacalaureat fara nici o valoare!

Si, sa nu uit, ar mai fi ceva. Societatea asta pardalnica in care traim! Mentalitatea asta gaunoasa pe care am adoptat-o tacit toti si care ne duce la sapa de lemn pe toti! Poate ar trebuii sa stam toti si sa ne gandim, e bine unde s-a ajuns? Toti trebuie sa avem diploma? Oare nu mai avem nevoie de scoli profesionale? Oare nu mai avem nevoie de muncitori? De electricieni, zidari, instalatori, mecanici auto, strungari, sudori, fierari betonisti, electronisti, croitori,...? Toti trebuie sa fie absolventi de facultate? Indiferent ce anume, indiferent daca ii place sau nu, musai sa aiba o diploma, pentru ca asa e moda? Daca cretinul de vizavi din vecini are o diploma, tu de ce dragutule sa te lasi mai prejos?

Dar destul cu analiza..ar fi frumos si sa incercam sa vedem ce masuri s-ar merita luate ca sa salvam ce se mai poate salva. Si, as propune eu cateva

• reintroducerea examenelor de admitere la toate facultatile. Ca in vremurile bune, sa se dea examen de admitere si macar atunci ne asiguram ca vom avea niste "boboci" care au un bagaj minim de cunostinte care sa le permita sa faca facultatea
• examene de licenta nationale.Adica, licenta se da prin examen national cu subiecte comune pentru toti studentii de la un profil, iar lucrarile se corecteaza ca la bacalaureat in anumite centre. Nu e normal sistemul actual, cand se corecteaza lpe comisii de catedre si se dau note din burta la licenta pentru a avea candidati pentru master si studii aprofundate, sau pur si simplu pentru a nu te lasa depasit de notele pe care le dau alte catedre!
• cadrele didactice sa nu mai fie platite in functie de numarul de elevi.Prea s-a ajuns la compromisuri si note umflate de teama ca daca nu trec destui elevi, o sa se desfinteze clasa/grupa si o sa ramai fara ore. Profesorul trebuie sa-si faca treaba fara sa se teama ca daca pica prea multi elevi facandu-si treaba corect risca sa ramana fara catedra.
• realizarea unei curricule scolare moderne, care sa reflecte necesitatile pietei. Adica, hai sa terminam odata cu toceala si cu cantitatea, si sa ne concentram pe calitate. Sa ii invatam pe copii lucruri de care au nevoie, sa-i invatam sa lucreze pe calculator cu programe de care vor avea nevoie, sa-i ducem la practica in domeniile in care vor lucra, sa incurajam diverse firme si fabrici sa-si trimita expertii in domeniu prin scoli pentru a le prezenta copiilor ce ar putea sa ajunga. Sa-i invatam sa se exprime, sa participe la cercuri de creatie, sa-i implicam in proiecte de cercetare, studiu si grupuri de discutie.
• incurajarea tinerilor dascali.Cine mama draq mai vine in invatamant pentru un salar de 1000 ron? Cand exista destule cazuri de femei de servici care castiga mai mult? Cand ai de intemeiat o familie, cand trebuie sa-ti cumperi haine, mancare, sa platesti o chirie sau o rata?

Si ar mai fi destule...insa sa se mai gandeasca si altii, ca de aia sunt platiti sa ne conduca!

Si ca o ultima remarca trista: Pacat ca au trebuit sa pice peste 50% dintre elevii de la bacalaureat ca sa intelegem cat de grava e situatia invatamantului din romania. Pacat de acesti copii, pentru ca ei trebuie sa traga ponoasele pentru greselile altora, oameni maturi care sunt direct raspunzatori pentru cei care le urmeaza!