La multi ani!

Ajunul anului nou. A mai trecut un an. Cu bune, cu rele, cum a fost sa fie. Important e ca a trecut inca un an. Si e frumos si normal ca la sfarsit de an, in prag de revelion, sa tragem linie si sa vedem ce am adunat.

Ce a insemnat 2009 pentru mine?

• In primul si in primul rand, abstract, 2009 a insemnat anul ce a urmat lui 2008 si l-a precedat pe 2010. Adica 365 de zile, sau 8765 de ore, sau 525948 de minute, sau 31556926 de secunde. Atentie, numerele sunt cele reale, astronomice; nu cele obisnuite, multiplii de 365. Asta pentru ca un an inseamna perioada de timp necesara Pamantului sa faca o rotatie completa in jurul Soarelui. Pentru detalii ( ca nu strica ) vezi acest link. Cum aceste cifre nu pot fi influentate de mine muritorul, 2009 primeste nota 10. E un an perfect, ce mai
• Mai apoi, familial, 2009 a insemnat al doilea an de casnicie alaturi de Ione. Degeaba vreti alte detalii, ca nu dau, e viata noastra intima si ne priveste doar pe noi Pot doar sa spun ca a fost un an bun din acest punct de vedere. Avem insa un mic minus personal dat de un proiect de viitor, deci, nota 9.
• Financiar 2009 a insemnat si un nou an de criza. Accentuata de faptul ca am ramas cu un singur scarbici si deci un singur salar. Dar, ne-am descurcat. Prin diferite tertipuri si inginerii financiare e adevarat, dar ne-am mentinut in general pe linia de plutire. Deci, din punctul asta de vedere, 2009 a fost un an mediu si primeste nota 5. Macar a trecut
• Din perspectiva materiala, 2009 a fost un an conservator. Nu s-a stricat nimica!!! Masina a mers, laptopul a mers, toate electocasnicele au functionat fara reprosuri. Niste toale pe noi, si in rest papa bun...cat s-a putut de mult papa bun . Exista totusi niste minusuri, asa ca nota 8 domnule 2009, stai jos!!!
• Profesional 2009 a fost un an al schimbarilor. Mai am de sarit gardul si sunt in gradina doctorilor in matematici, deja sustinerea in catedra a fost facuta iar comisia publica a fost fixata, avem si o data aproximativa pentru sustinerea publica. Ione a terminat facultatea, a intrat la doctorat(cel putin practic, e acolo zilnic). Gamato se misca pe Grecia si se pregateste sa-si ia zborul pe Romania. Toolurile merg, Gusti e optimist si face calcule iar 2009 primeste nota 8 pentru aspectul sau profesional.
• Pe plan afectiv, al cercului de cunostinte 2009 a fost anul razboiului rece. Noroc cu Cosmin, Claudiu si mai ales Gusti care au reusit sa mentina flacara vie. In rest...brrr...nota 5 cu indulgenta!
• Cu sanatatea am stat bine, doar niste gripe rebele, ceea ce ma face sa cred ca studentii au fost destul de multumiti si indulgenti si nu mi-au "urat" ei prea multe "de bine". Parintii s-au mentinut cam pe aceeasi linie. Doar atat ca am pierdut doi bunici aflati insa la o varsta venerabila, trebuie sa recunoastem, si carora le spunem un sincer "Odihneasca-se in pace". 2009 nu are insa nici o vina, asa ca primeste nota 10.
• Politic si sportiv 2009 a fost...sincer...anul dezastrelor!!! Nici un camion de pasta de dinti Norveea nu l-ar ajuta sa aiba mai multe "succesuri". Am fost ciuca batailor la fotbal, atat ca nationala cat si la nivel de echipe de club. Si cam la fel peste tot, cu mici straluciri la box sau gimnastica. Politic, ce sa mai zic...doara cine se mai poate lauda ca s-a culcat cu un presedinte si s-a trezit cu altul? Nici macar sarmana Marilyn Monroe nu a putut asta, si ea era blonda Cred ca singurul lucru care nu s-a intamplat inca la noi anul asta e sa se pupe si sa se imbratiseze Vadim cu Marco...dar aveti grija, ca mai sunt 16 ore din anul asta si poate se intampla si minunea asta :)) In concluzie, 2009 primeste pentru politica un binemeritat 2, iar pentru sport 4.

Ehh...si cred ca a venit momentul sa tragem linie...

Abstract	10
Familial	9
Financiar	5
Material	8
Profesional	8
Afectiv	5
Sanatate	10
Politic	2
Sport	4
Media	6.77

A trecut! Felicitari 2009, ai scapat. Sa vedem cum o sa se descurce urmatorul...

Progresul

Ce treaba am si eu d-le cu progresul asta.
Atentie, nu ma voi referi la vreo echipa de fotbal comunala, nici la fabrica de tricotaje, ci strict la termenul de progres in sensul de dezvoltare, schimbare in bine, evolutie.

Progresul in sine se bazeaza pe evolutie si pe inventii. Ne dam seama de existenta sa? Unde anume sa il cautam in jurul nostru? Care anume cred eu ca este cea mai importanta descoperire a omului?

Daca stam bine sa ne gandim, acum 20 de ani la revolutie, habar nu aveam ce e ala calculator. Si asta desii Felix-ul romanesc facuse impresii deosebite la vremea lui(pentru necunoscatori, Felix nu este pseudonimul lui Voiculescu ;), ci este numele unui calculator produs de romani comparabil ca si performante, daca nu chiar mai bun, cu cele mai puternice calculatoare din lume la momentul respectiv). Cand am mers la facultate in 1996 habar nu aveam de unde se opreste sau se opreste un calculator; pentru ca acum sa ajung sa consider calculatorul ca un obiect de nelipsit din preajma mea, mai important decat un televizor, radio, masina de scris, CD-player sau cam orice obiect media. Evident, vorbesc aici despre un calculator conectat la internet ;) Cat este de usor sa vezi un film, sa asculti o melodie sau sa stai la un video-chat cu vreo ruda aflata la mii de km distanta? Sa citesti presa fara sa cumperi un ziar, sa vezi prognoza meteo, sa iti faci cumparaturile online, sa vezi un desen animat bun, o pacaleala, un accident funny...

Insa progresul nu inseamna doar calculatorul. El e doar momeala pe care am folosit-o pentru a atrage atentia. Ganditi-va la banala...masina. Chiar ieri venind pe drumul de la Bistrita spre Dej, nu am putut sa nu ma gandesc la asta. 60 de km parcursi in o ora. Asta in conditiile in care acum, sa zicem 100 de ani, erau oameni care toata viata lor nu parcurgeau aceasta distanta. De fapt...Ce vorbesc acum 100 de ani?...cand si acum pe la sate sau la munte exista oameni care nu o fac. Si continui in directia asta: avionul, trenul... In zilele curente nu-ti ia mai mult de 24 de ore sa ajungi in orice tara de pe glob. Doar sa ai suficienti bani in buzunar.

Si cate si mai cate dovezi ale progresului. Incepand de la descoperirea focului in protoistorie si terminand cu ultimele descoperiri in domeniulo high-tech, totul inseamna progres, evolutie. Focul, roata, metalele, uneltele de care ne folosim, armele, cimentul, sticla, praful de pusca, motorul, electricitatea, calculatorul...toate ne-au facut mai buni, mai puternici, mai inteligenti. Chiar daca unele descoperiri gen armele de distrugere in arma au impact negativ, totusi ele inseamna evolutie.

Si totul se datoreaza cui? Inteligentei umane si spiritului de a lucra in echipa. Inventivitatii si curiozitatii de care am dat dovata ca si specie de-a lungul timpului. Modului in care am stiut sa ne unim fortele, sa invatam sa comunicam si sa scriem pentru a transmite din generatie in generatie ceea ce am descoperit pana la momentul actual. De fapt, consider ca acesta este marele merit al omului ca fiinta, peste tot in natura vedem modul in care anumite deprinderi sunt transmise prin mostenirea genetica urmasilor, insa doar la om vedem cum acest mecanism natural este completat de metodele inventate de om: scrisul si cititul. Practic, acestea stau la baza formarii oricaruia dintre noi. Fara el, nu cred ca ne-am ridica deasupra primatelor.

Privit ca individ omul este clar depasit de animale in cam fiecare domeniu. Insa, datorita scrisului si cititului, cuplate cu munca in echipa(specifica si ea majoritatii animalelor) a ajuns in varful lantului trofic.

Iata de ce e atat de importanta scoala si educatia. Iata de ce trebuie sa citim, sa scriem. Pentru ca scrisul si cititul inseamna cheia spre cunoastere, accesul la experienta acumulata de mii de ani de catre generatiile anteriare noua dar si poarta spre generatiile noastre. Pentru ca si noi trebuie sa scriem, sa ne transmitem mai departe experienta.

Altfel, fara ele, ne putem intoarce inapoi in copac, oricum Romania nu e departe de statutul asta :(

Rapsodia Romana

Azi ma simt mai poetic. Dupa durerile de cap de ieri, simt nevoia sa ma destind. Asa ca am decis sa-mi incep ziua cu o melodie care intotdeauna mi-a provocat "tremurici"...

Dupa, totul e mai bine. Nu s-a trezit patriotul din mine, stati calmi si nu va speriati; el e mort de beat si doarme linistit intr-un colt al sufletului meu. La fel cum e probabil si in cazul majoritatii romanilor care traiesc si muncesc pe teritoriul Romaniei. Mai ales a politicienilor...dar sa-i lasam in pace pe acestia din urma, oricum lor nu le pasa. Sa revin la "dupa, totul e bine".

Cand aud piesa asta, nu stiu de ce, dar ma simt incarcat de energie si optimism. Pur si simplu muzica asta de ridica, sunetele orchestrei iti dau aripi si treptat, odata cu ridicarea ritmului, prinzi viteza si decolezi. Iar imaginile alese, iti intaresc sentimentul de planare deasupra peisajelor magnifice pe care le avem, deasupra oraselor si satelor in care oamenii isi traiesc viata cum pot mai bine.

Sa uitam pentru moment de viata, probleme, dusmanii si ambitii, si sa ne lasam purtati pe aripile muzicii geniale a lui George Enescu.

Banii

Intreaga noastra viata ne-o petrecem mai nou urmarind strangerea lor. Mergem la servici pentru ei, mintim sau inselam pentru ei, in timpul liber ne gandim cum sa facem rost de altii, ne uitam cu invidie la altii care au mai multi. Practic ne traim viata in jurul lor.



Intrebarea e: merita? Sa faci compromisuri, sa iti calci peste demnitate, sa inseli si minti, sa muncesti ca un rob toata viata, sa uiti de simplele placeri ale vietii, de familie si prieteni, sa ajungi dependent de servici si ratele de la banca?

Si pentru ce? Pentru o casa, masina, telefon smecher si kilograme de aur la gat si pe maini? Ca sa faci ce cu ele? In mormant sigur nu mai conteaza daca le duci cu tine sau nu(sigur ca NU).

Sa fim constienti de importanta lor dar sa nu uitam ca pana la urma sunt doar ceva trecator. Sa urmarim o independenta financiara dar sa nu-i lasam sa devina un scop in viata. Sa ne dorim sa nu ne mai temem de ziua de maine dar sa nu ne fie frica ca fara ei nu mai exista ziua de maine. Sa muncim pentru ei dar sa nu devenim sclavii lor. Sa ne bucuram cand ajungem la o stare materiala buna, dar sa nu uitam de unde am plecat. Sa ii castigam cinstit, fara sa inselam si mintim pentru ei.

"Cu bani poti sa ai orice, se spune. - Nu, nu se poate. Poti sa cumperi mancare, dar nu pofta; medicamente, dar nu sanatate; paturi moi, dar nu somn; cunoastere, dar nu intelepciune; stralucire, dar nu confort; distractie, dar nu bucurie; colegi, dar nu prietenie; servitori, dar nu fidelitate; par carunt, dar nu onoare; zile linistite, dar nu pace. Coaja tuturor lucrurilor o poti obtine pe bani, dar nu samburele. Asta nu poate fi obtinut pe bani."(Arne Garborg)

Intr-adevar, cei de la Holograf au dreptate...banii vorbesc. Dar, o fac prin intermediul faptelor si gesturilor noastre, a oamenilor care i-au creeat si care au ales sa-i foloseasca ca o forma de plata a serviciilor.

Banul este facut de om, nu face omul!!!

SMSarbatori Fericite!

Mare lucru si tehnologia asta. Cum vine ea sarmana si ne distruge si ultima farama de originalitate si sinceritate. Locul vocii calde, umane a vreunui prieten care si-a amintit ca existi este preluat incet, incet de catre mesajul rece, impersonal, copiat de pe undeva si trimis printr-o masina.

Pentru ca da, vorbesc despre telefon. Si despre miile de mesaje SMS cu urari de Craciun care au incins releele de telefonie are marilor operatori, ca or fi ei Vodafone, Orange, Cosmote...sau mai stiu eu care. In loc sa aud vocile prietenilor ce-mi ureaza sarbatori fericite, sanatate, etc...am primit mesaje. Zeci de mesaje, o inundatie de insiruiri reci de cuvinte, impersonale, seci, preluate de pe nu stiu ce nenorocit de site si trimise asa, la graba, ca sa scap. Poate ca ma insel, si poate ca acele persoane chiar au pus suflet in acele mesaje. Mai mult ca sigur, ei au fost bine intentionati, nu neg asta. Dar, si aici exista un dar mare, consider ca cel mai important lucru la o urare nu este intentia asa cum se tot vehiculeaza, ci modul in care este ea perceputa. Modul in care este ambalata si livrata destinatarului. Si din punctul acesta de vedere, adica din prisma modului in care eu am receptionat aceste intentii bune, pot sa spun ca respectivele mesaje nu au facut altceva decat sa ma irite si mai mult, sa-mi provoace mai degraba nervi la gandul ca pentru acele persoane eu nu sunt altceva decat un ins ca oricare altul de care s-au hotarat sa scape repede si ieftin cu un mesaj de duzina trimis de pe ceva site de duzina. Si tocmai de aceea am si hotarat sa nu raspund la aceste mesaje in nici o forma. Sau poate, acesta atitudine adoptata e un raspuns, acela al indiferentei. In fine...reactia mea e aceeasi ca la primirea acelor mesaje...whatever!!!

Cam acesta este rezultatul progresului tehnologic. Iar acesta este doar inceputul. In loc sa gandim una, doua, poate chiar trei propozitii(daca nu se ard circuitele) pe care sa le transmitem verbal, intr-o forma umana, celor din jurul nostru, in loc sa ne punem amprenta personala asupra mesajului transmis, noi alegem sa copiem rapid doua, trei propozitii, de multe ori fara nici o noima, si sa le trimitem pe fuga prin SMS.

Si cu asta am scapat, ne-am facut "datoria" fata de ceilalti, si putem sa ne intoarcem la mancarea si bautura noastra!

In incheiere, va doresc SMSarbatori Fericite tuturor celor care o sa vizualizati acest post si multa sanatate si intelepciune in viitor.

Invidia

Ma macina de un timp invidia. Invidia fata de altii care pot sa fie destul de comozi sa se multumeasca cu putin. Care pot sa vada lucrurile simplu, in alb si negru - bogati versus saraci. Ma roade invidia fata de cei ignoranti, care nu stau sa gandeasca logic lucrurile si sa analizeze orice situatie si se arunca pur si simplu cu capul inainte in valtoarea vietii.

Romanul a facut un sport national din invidie. Fiecare, de la mic pana la mare e ros de invidie. Sa ne uitam putin si sa analizam situatia la rece... Gheorghe e invidios pe vecinu Ion ca are masina mai "bengoasa" ca a lui, pe vecinu Stefan ca are trei telefoane "marfa" pe Vodafone, Orange si Cosmote, pe alt vecin Ilie ca are nevasta mai "faina" ca a lui, pe Marin ca are vila mai mare ca a lui, pe Ion ca merge in concediu in strainatate, pe Vasile ca are doi copii la facultate, pe Marin ca lucra la banca si are salariu mai mare...

De fapt Gheorghe al nostru e invidios cam pe toata lumea, ca fiecare are ceva mai mare, mai bun, mai frumos, mai nou sau mai performant decat el. Si e normal sa fie asa, fiecare om ar un domeniu al sau unde ar trebuii sa fie mai bun decat altii. Fiecare trebuie sa se specializeze pe ceva. Dar Gheorghe al nostru e prea Gheorghe, el nu gandeste logic si vede doar prin prisma invidiei. "Da si de-a dracului, n-am inteles! Cum adica ala are aia, si eu nu?"

Si, ei bine, colac peste pupaza, ne mai alegem noi romanii si cu un politician de soi care sa faca capital politic pe tema asta. De vreo doi ani, cineva, nu zic cine, persoana importanta, vorba lui Caragiale, a marsat serios pe ideea de a exploata invidia romanului. Ba, indraznesc sa zic, a ajuns "animalul suprem" in romania. Oligarhii gen Vantu, Patriciu, Voiculescu sunt tintele predilecte. Ei sunt cei cu bani, cei care trag sfori, cei care sunt urati de o tara intreaga. Si nu numai, evident. In Romania zilelor de azi, cine are bani este urat. Invidia dusa pana la extrem se transforma in ura fata de cei cu bani. Nu se ia in considerare faptul ca de cand e lumea asta au fost oameni cu bani si oameni care au muncit pentru acestia. Ca in jurul unui om cu bani traiesc si isi castiga traiul inca multi altii. Ca un om cu bani nu sta cu ei sub saltea, ba mai mult ii investeste in afaceri, in firme si astfel da posibilitatea ator alti oameni sa traieasca si ei in preajma lui.

Nu domnule, il urasc pe ala ca are bani, si sigur, da sigur, ala a facut banii intr-un mod necinstit. Orice om care are bani a facut el ceva necurat, altfel nu avea bani. A furat el de undeva, nu se poate altfel. Din moment ce eu nu am reusit sa ajung ca el, fiind cinstit, e clar ca el nu a fost cinstit.

• Se pare ca invidiem, mai mult decat pe altii, pe aceia care se ridica prin singura putere a aripilor lor, si se despart de cusca in care ceilalti raman inchisi.(Francesco Petrarca)
• Foarte putini oameni pot sa onoreze fara invidie un prieten care a prosperat.(Aeschylus)
• A invidia inseamna a te recunoaste inferior.(Gaius Plinius Secundus)
• Invidia calomniaza virtutea: pe cel viteaz il numesc nechibzuit, pe cel cumpatat nesimtitor, pe cel drept aspru, pe cel intelept nelegiuit, pe cel marinimos il numesc marunt, pe cel darnic risipitor, iar pe cel avar, din contra, il numesc econom.(Sfantul Vasile cel Mare)
• Nu-l invidiati pe cel bogat pentru averea sa, pe cel puternic pentru demnitatea sa si pe cel intelept pentru stiinta sa, caci toate acestea sunt mijloace ale virtutii doar pentru cei care le intrebuinteaza bine, fiindca fericirea nu sta in ele insele.(Sfantul Vasile cel Mare)

Si uite asa, ne punem la somn, ne trezim si mergem la munca, ne uitam cu pizma pe strada la masina altuia...ne lasam rosi de invidie fata de bunurile altora.

Si, uitam sa ne bucuram de familie, de sanatate, si de cei din jurul nostru :(

A venit Craciunul

25 decembrie...Ziua Craciunului.

Incep sarbatorile de iarna. Mancare din belsug, bautura cat duce trenul si multa durere de cap si stomac in zilele urmatoare. Cam la asta se rezuma Craciunul la romani in ultimii ani. Hai ca pe la sate mai asistam inca la pastrarea semnificatiei crestine a acestei sarbatori, insa la oras acest eveniment isi pierde tot mai mult din valoare.

A venit Craciunul, avem ocazia sa ne indopam cat putem de gras si de mult. Ne mai amintim ca avem si ceva neamuri cu ocazia asta, le mai vizitam sau suntem vizitati, mai mancam si bem una buna si cu ele, si cam atat. Prea putini sunt cei care se gandesc si la valoarea spirituala a acestei sarbatori. Prea putini sunt cei care trecand peste satisfacerea dorintelor lumesti, isi indreapta atentia si spre sine insusi si sufletul lor. Nu voi fi ipocrit sa aduc vorba despre salvarea sufletului sau credinta, departe de mine aceasta intentie. Ma refer pur si simplu la noi insine ca oameni, fiintele egoiste care domina si distrug aceasta planeta in numele satisfactiilor proprii. Ma refer de exemplu la gestul "criminal" prin care milioane de brazi sunt taiati pentru a sta pentru 2 saptamani impodobiti prin casele/apartamentele noastre, pentru ca mai apoi sa fie aruncati.

Ne miram ca natura se razbuna pe noi, clima se incalzeste incontinuu, de la an la an ne confruntam cu dereglari tot mai mari ale anotimpurilor si fenomenelor meteorologice, dar in acelasi timp, in fiecare an in intreaga lume sunt sacrificati milioane de brazi care ar fi putut sa faca ceva, care ar fi putut sa isi aduca contributia la o viata mai buna.

A venit Craciunul, ne bucuram de sarbatoarea nasterii domnului Isus, dar in acelasi timp ne distrugem singuri viitorul nostru si al copiilor nostri. In timp ce noi ne bucuram, intr-un colt al camerei sta impodobit bradul, simbolul mort acestor sarbatori :(

Ajun de Craciun

Practic...a mai trecut un an.

Stau la 8 dimineata in fata calculatorului in timp ce sotia mea inca mai trage un pui de somn si ma gandesc ca a mai trecut un an. Cum a fost acest an, cu bune si cu rele, o sa tragem linie si o sa socotim peste o saptamana. Deocamdata, azi e ajun de Craciun, se sarbatoreste nasterea lui Isus, asa ca sa ne bucuram de aceste momente si sa uitam pentru o clipa de viata de zi cu zi.

Stau si-mi amintesc cum era in copilarie aceasta zi speciala. Cata agitatie mai era in capul meu...trebuia sa-mi repet bine de tot colindul, trebuia sa-mi pregatesc steaua (aveam o stea mare, din pal, grea...arma mortala in mana mea daca se lega vre-un caine sau alt copil de mine) , sa-i bazai pe ai mei in sus si-n jos da de aflu ce cadouri aduce mosul... De pe la ora 15 nu mai aveam stare, imi luam frumos bocancii in picioare si caciula din piele de oaie in cap si valea...la colindat. Si ce mai rasarea sarmana stea...la fiecare casa tot rasarea ca sa le anunte ca astazi s-a nascut Hristos.

Daca primeam 5 leuti, la casa aia mai veneam si la anul. Daca nu...sa fie sanatosi, carpanosii naibii! Iar cand ieseam afara pe strada, ma intalneam cu alti copii si ne chestionam...Mai, tie cat ti-o dat? Numa atat? Nici nu ma mai duc la ei! Pai cum domnule...erau banutii nostri munciti. A doua zi eram ragusit de cat am tot colindat...macar cu niste bani sa ma aleg sa am de cumparat guma de mestecat din aia frumoasa cu masini sau fotbalisti inauntru. Hehe, am reusit sa-mi adun toata colectia de masini...vreo 300 de poze. Si cat am muncit pentru ele...numa eu stiu. Dar la schimb cu altii, cat ne mai tocmeam...

Sa revenim insa la datina de Craciun. Era frumos sa vezi strazile pline de copii care treceau de la o casa la alta. Era si mai frumos sa stai si sa asculti colindele care se auzeau de peste tot si se amestecau ridicandu-se spre cer. Era frumos sa auzi zapada scartaind sub picioare si glasurile ca de clopotei ale tinerilor colindatori. Spun tinerilor colindatori...pentru ca pe la 19 se termina tevatura celor mici si incepeau cei mari. Erau varste diferite, perioade diferite de "lucru". Nu puteai sa risti tu ala micu si parlitu(dar cu buzunarele doldora de banuti) sa te intalnesti cu matahala de doua ori mai mare ca tine si care mergea la colindat la fetele de prin zona...ca ramaneai si batut si fara bani.

Asa ca noi astia piticii, ne retrageam la casele noastre...ne ascundeam in camera la noi sau prin ce coltisor de camera gaseam noi mai ferit si ne numaram agoniseala. Papam bine, si apoi de mana cu mami si tati ieseam la colindat pe la neamuri, sau primeam neamurile la colindat.

Cum arata un ajun de Craciun in vremurile de acum? Rar mai prinzi care un copil care sa vina la colindat. Au trecut vremurile in care se umbla din usa in usa pentru cativa banuti. Acum copii sunt prea ocupati sa se dea pe internet, sa stea la povesti pe mIrc si messenger, sa se joace jocuri online, sau daca sunt mai mari de 14 ani sa mearga la agatat si baute prin nu stiu ce bar uitat de lume. Peste tot se aud sunetele sterpe ale micilor cutii muzicale de pe pomii impodobiti si e plin de becuri multicolore pe orice geam, stalp, brad, gard din curte. Dar totul e static...totul e mecanic si lipsit de viata. Nu mai auzi glasurile cristaline ale zecilor de copii care strabateau aerul rece de iarna. Nu mai auzi colindele transmise din mosi/stramosi de atatea zeci de generatii. Auzi doar melodii imprumutate din occident, melodii care nu spun nimic si care nu iti incalzesc deloc sufletul sa stii ca:

Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati,
Si va bucurati!

Mititel infasetel,
In scutec de bumbacel
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Vantul bate, nu-L razbate,
Neaua ninge, nu-L atinge
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Si de-acum pana-n vecie
Mila Domnului sa fie
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Si parca nici zapada nu mai vrea sa cada de Craciun...nu e asa? :(

Vitezomanul Gica

Ieri am fost cu masina la service. Ajunsesem la 60 de mii de kilometrii si conform sugestiilor primite la cumpararea ei, m-am dus sa schimb cureaua de distributie.

Recunosc, sunt complet pe dinafara cand vine vorba de mecanica masinii, si nu mi rusine sa o spun. Exact cum eu am o slujba din care-mi castig painea, tot asa au si altii cum ar fi mecanicii. Si exact cum eu nu accept sa-si bage altcineva nasul in meseria mea, sau sa-mi faca mie treaba si sa raman fara paine, tot asa ma gandesc ca o fi si mecanicul ala necajit, care e uns din cap pana'n picioare cu vaselina si ulei si sta prin frig mesterind pe la masina "domnilor". Dar sa revin, sunt afon in ale mecanicii si nu insist pe aspectul asta mai mult de atat ;)

Am stat vreo 2 ore prin frig pe acolo asteptand sa-mi vina randul sa urc masina pe rampa sa se uite mesterii la ea iar apoi inca 2 ore pana au tot mesterit ei pe acolo cu curelele alea sucite. Timp in care s-a intamplat doua lucruri esentiale.
- unu, ca mi-am dat eu seama ca am ajuns la un mester bun. Ca m-a luat omul de manuta si mi-a explicat cu rabdare ce si cum, ca mi-a aratat ce e pe acolo, cum se desface motorul, cum se pun curelele...etc. Ca el ma sfatuieste sa fac asa...dar ca e alegerea mea. Ca am putut discuta cu el cald si deschis, si m-am simtit chiar bine acolo cu el. Si ca e ceva domnule sa stii fiecare piesa si fiecare chitibusag care e pe acolo. Unde e locul fiecaruia, in ce ordine se desface...etc. Iar pentru asta, omul ala chiar mi-a starnit admiratia. Am spus-o de mai multe ori, e lucru mare ca un om sa stie ceva bine. Normal asa ar fi sa fim toti, fiecare sa aiba un domeniu unde e specialist. Din pacate insa, de multe ori nu e asa :(
- doi, ca "domnii" clienti pot fi nesimititi si cretini. Mari cretini, dar si mai mari nesimtiti! In timp ce stateam langa masina urcata pe rampa, apare un "tinerel" la vreo 20-21 de ani(judecand dupa modul in care ii mijea mustata, vorbea si era "echipat") insotit de un domn in varsta, la vreo 45 de anisori, "rotofei" si cu clop de cowboy. Si mi se ia de saracii mecanici ca i-au dezechilibrat junelui masinuta(un BMW mai amarat, nu am retinut alte detalii) si ii trage roata de pe stanga fata intr-o parte si are bataie. Se pare ca domnisoru fusese cu doua zile in urma sa-i schimbe pistoanele pe fata la masina. Si mecanicii da-i inainte ca ei nu au stricat nimic, iar tatal baiatului da-i inainte ca i-au stricat...si tot asa vreo 3-5 minute pana la un moment dat cand ii scapa lui Gica porumbelu din gura si aflam ca a intrat cu masina in sant ieri :)) La care tac-su il ia de urechi si asta incepe sa spuna tot mai ceva ca la spovedanie...a luat-o pe una Alina la plimbare cu masina, si a urcat pana intr-a cincea cand intr-o curba a prins ceva gheata sub roata si s-a duuuuuussss... Si tac'su jap una peste cap, motiv ca eu si mecanicii sa ne prapadim de ras, si tac'su incepe sa zbiere la bou ca nu mai capata bani de revelion sa mearga la dracu si la lacu, ca tre sa-i repare masina iara, si ca iara tre sa bage o gramada de bani in ea...si stimabilul "bou" incepe sa se smiorcaie...si noi mai radem o tura ca oamenii milosi ce suntem, dupa care unul dintre mecanici ii lamureste ca poate "boul" e norocos si doar i-a intrat zapada in cauciucuri si de aia ii bate roata, daca altceva nu se vede la masina sa fie indoit/rupt.

Trecand peste absurditatea situatiei, stau si ma gandesc...oare cati smecherasi din astia "navigheaza" pe drumurile patriei punand in pericol siguranta pomilor, stalpilor si santurilor de pe marginea drumurilor? :))

Inchei cu o mica piesa..in tema acestui articol... :D

ups....i was clooose!!!

Era sa o comit. Noroc ca mi-am dat seama la timp.

Ce anume? Era sa-mi incalc o promisiune facuta mie insumi. Cum ca in fiecare zi o sa scriu ceva pe blog. De ce?

Pentru ca-mi place sa scriu. Nu pot sa spun de ce...pur si simplu imi place. Cand ma vad in fata laptopului, cu o idee in cap...incep sa vina valuri, valuri de cuvinte. Iar din cuvinte se formeaza propozitii, din propozitii paragrafe, din paragrafe iese ditamai articolul. Si tot asa...

Parca ma simt mai relaxat. Simt ca dau afara o parte din naduful interior. Ma rasuflu, cum s-ar zice. Nu trebuie sa-mi strig disperarea, nu trebuie sa ma plang, nu trebuie sa ma razbun de nervi. Pur si simplu, trebuie sa-mi pun o anumita ordine in idei. Sa ma invart in jurul unui subiect si sa spun ce simt si cred eu despre el. Pur si simplu, sa-mi las gandurile sa curga, stiind ca nu depind de nimeni, ca nimeni nu poate sa vina si sa-mi opreasca insiruirea de idei, nimeni nu poate sa ma cenzureze...sunt propriul meu stapan in acest mic univers construit aici.

Iar asta, inseamna ceva, pentru mine, aici, si acum...