Romanii - pasari migratoare?

Inclin sa cred ca patriotismul din mine a disparut de ceva vreme.
Dar totusi, parca cand aud imnul national cantat de un cor, cand am vazut in Cluj defilarea armatei cu torte pe Bulevardul Eroilor de 1 decembrie, parca am simtit o mica tresarire la inima. Parca sufletul meu si-a amintit ca totusi, in ciuda a tot ce se intampla imprejur, sunt un pui de roman. Pentru cateva clipe am fost chiar emotionat, am simtit ceva in adancul inimii mele. Din pacate, pentru cateva secunde, pentru ca am fost readus repede cu picioarele pe pamant.

Nu sunt un patriot, si nici nu mi se prea ofera motive sa fiu, dar asta e alta poveste. Azi, as vrea sa ma gandesc la ideea de patriotism. De sentimentul ca totusi, esti nascut intr-o tara, ai crescut in aceea tara, si ca dupa ce revii dintr-o escapada in strainatate, te bucuri sa auzi in jurul tau dulcele grai cu care ai crescut si esti obisnuit. Cine nu a iesit afara, nu are cum sa inteleaga acest sentiment de bucurie. Experienta personala ma face sa afirm acest lucru cu mana pe inima. In urma celor doua iesiri din tara pe care le-am avut pot sa spun ca am fost bucuros sa aud din nou in jurul meu graiul romanesc. Chiar daca era color cu elemente triviale. Chiar daca discrepantele mari dintre viata occidentala si mocirla cotidiana din Romania m-a afectat profund, totusi m-am bucurat sa fiu acasa.

Si nu sunt singurul. Nu mai tarziu decat ieri, taximetristul care ma ducea de la servici spre casa mi-a spus ca a trecut prin aceleasi sentimente de fiecare data cand a ajuns in tara. Are o firma de constructii in Spania impreuna cu doi asociati din Barcelona, si face regulat drumuri Spania-Romania cu masina proprie sau avionul. In medie, odata pe luna revine in Romania, si desii de fiecare data e dezgustat de murdaria din Romania, inima sa tresalta cand ajunge la granita si oamenii din jurul sau vorbesc doar in romana. Dupa care mi-a aratat port-actul sau, unde pe o hartie impaturita avea scrise de mana urmatoarele versuri

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"

Si nu e singurul care simte asta. De-a lungul timpului am reusit sa stau de vorba cu multe persoane care au iesit din tara si peste tot auzeam cuvinte de genul

• tuica si slanina ca acasa, nu e nicaieri
• sarmalutele si micii de acasa nu-i gasesti nicaieri in lume, oricat ai umbla
• femei ca romancele nu gasesti in toata Franta
• pot sa aiba spaniolii toate lucrurile de pe lume, ca jumari si caltabos nu am mancat decat la tata acasa
• dom'le am vazut multe prin strainatati si am baut de toate, da cum e palinca de pruna de la noi...nimica!
• am casa langa Roma, m-am casatorit cu o italianca si am o afacere cu frate-su in constructii, da cand se termina rezervele de tuica si slana, direct acasa pana in Borsa nu ma opresc si de arde toata Italia!
• sa-si duca la targ francezii toate casurile cu mucegai si salatele, io daca nu manc o bucata de clisa cu branza si ceapa...MOR!

Si as putea continua...insa ideea e aceeasi peste tot. Romanul fuge dincolo ca sa-si castige traiul, dar tot roman ramane. Si iarasi vin sarbatorile si o sa vedem la toate punctele de control vamal cozi cu masini intinse pe mai multi kilometrii. Cozi facute de acei romani care se intorc acasa sa refaca proviziile de slana, carnati si tuica. Romani care vin sa mai se bucure pentru 2 saptamani/o luna de sarbatorile de iarna alaturi de cei dragi, pentru ca mai apoi sa se intoarca in strainatati ca sa-si castige existenta.

Despre muzica - Queen: Bohemian Rhapsody

Am decis sa incep sa amintesc zilnic cate o piesa a unui cantaret sau grup muzical care ma impresioneaza.

Si, personal, cred ca merita sa incep cu piesa Bohemian Rhapsody al celor de la Queen. Remarcile personale despre geniul controversat al lui Fredie Mercury sunt de prisos, prefer sa las muzica lui sa vorbeasca. Va ramane pe veci in memoria mea ca unul dintre cei mai geniali cantareti contemporani cu mine. Si atat...restul e pur si simplu...muzica...

E vineri!!!

A sosit si ziua de vineri. Urmeaza un nou weekend in care sa ne mai descarcam de stresul zilnic, sa uitam de servici si de imbacseala Clujului sufocat in propriul trafic.

Partea urata e ca azi ma voi delecta din nou cu cele 5 seminarii in care fac acelasi lucru. Ehh, nu e asa mare stres, pentru ca pana la urma studentii sunt cei care fac ca lucrurile sa se mai schimbe de la o grupa la alta. Partea si mai urata e ca dupa 10 ore de scoala, urmeaza vreo 3 ore de condus noaptea pana la Bistrita. Dar vor trece si astea cumva...doar e vineri si urmeaza weekendul...nu? :D

In incheiere, introduc hitul zilei...

Razboinicul luminii stinge Steaua

Nu, nu e un paradox, e o stare de fapt. Si se intampla in Romania, tara tuturor posibilitatilor.

Nu ma omor dupa fotbal, insa imi place sa privesc un meci bun, in care jucatorii plimba mingea in viteza, dribleaza si isi dau viata pe teren. Clevertitorii ar putea sa zica, mare branza, ai 22 de nebuni pe teren care fug dupa o piele umflata cu aer cu unicul scop de a o baga in poarta echipei adverse. Adevarat, insa ce-mi place mie nu e scopul in sine al acestui joc, ci ideea de a juca in echipa. Pentru ca daca echipa nu e, nimic nu e in acest sport. De mic am ajuns in contact direct cu acest sport al barbatilor, iar echipa care m-a atras de la inceput a fost Steaua Bucuresti. Era echipa pe val, a castigat in 1986 Cupa Campionilor Europeni contra Barcelonei datorita paradelor exceptionale ale lui Helmut Duckadam. Aveam 8 ani si asemeni multor pusti de o varsta cu mine am ramas cu Steaua in suflet pentru totdeauna. Si in ciuda ar orice s-ar intampla, o sa ramana echipa mea de suflet.

In ultima vreme, echipa a incaput pe mana lui George Becali. Incet, acesta a reusit sa indeparteze de echipa toate marile glorii ale acestei echipe. Oameni emblema pentru club precum Hagi, Lacatus, Boloni, Ienei, Balint, Iordanescu au ajuns persoane non-grata in Ghencea. Antrenorii de top refuza sa se mai apropie de echipa, suporterii sunt gategorisiti ca fiind huligani si golani, jucatorii sunt tratati ca niste oi scoase la mezat si nimeni nu poate sa spuna un cuvintel impotriva patronului pentru ca automat este interzis. Am ajuns sa-mi fie sila sa ma mai uit la meciurile echipei mele de suflet. Am ajuns sa mut canalul TV de pe un meci cu Steaua deoarece imaginea tribunelor goale este prea dezolanta ca sa o suport. Asta in timp ce pe alte stadioane se cutremura pamantul cand cei 90 de mii de suporterii ai Barcelonei au scandat impotriva Realului la golul lui Ibrahimović, in timp ce pe stadioanele din Anglia se clatina camera de filmare cand din mii de piepturi se aud God save the queen, You'll Never Walk Alone, etc...

Am ajuns sa citesc presa in fiecare zi doar doar o sa vad si eu odata o stire mare in care se anunta ca Becali vinde Steaua. Normal ca nu o va face atata vreme cat Steaua e profitabila pentru el. Atat financiar, cat si ca si capital de imagine. Parvenitul de Becali a ajuns cunoscut nu datorita speculei cu pamant, nici datorita oieritului, ci datorita Stelei. Ea a fost rampa sa de lansare. Si atata timp cat el va putea sa continue sa spele bani murdari prin intermediul echipei, cat timp va putea sa bage adanc mana in buzunarul echipei ori de cate ori are nevoie, Becali nu va pleca.
Pentru ca el nu tine cont de nimic si de nimeni, decat de el insusi. Pentru el nu conteaza ca sute de mii de oameni sunt impotriva sa. Pentru el nu conteaza ca Steaua e un brand national pe care el il distruge cu ignoranta si incultura sa. Pentru el nu conteaza cate clase are.
Becali este exemplarul perfect de parvenit specific Romaniei, arogant, increzut si insensibil la orice inseamna respect, lege, cultura generala sau sensibilitate. Alaturi de Borcea, Copos, Iancu si altii ca ei, reprezinta cancerul din fotbalul romanesc, oameni care au ales sa se puna pe ei insisi mai presus de echipele pe care le patroneaza; oameni care nu pierd nici o ocazie de a se arata in public; oameni pentru care banul inseamna tot si care au impresia ca banul le da puterea sa faca orice.

Autointitulat Razboinicul Luminii (dupa ce a pus si el in sfarsit mana pe o carte, intamplator de a lui Coehlo), dorindu-si probabil si titulatura de Cavaler al Crestinatatii(sarmanul Stefan cel Mare se zvarcoleste prin mormant acolo la Putna), Becali o sa ramana probabil cel care, ironia sortii, va stinge lumina in Ghencea si peste Steaua :(

Top movies

Stateam si discutam intr-o zi cu prietenul meu Gusti despre filme, care sunt acele filme care le consider reusite in opinia mea, adica filme care mi-au transmis un mesaj si care mi-a facut placere sa le vad. Am cugetat asupra acestei teme doua zile...sa aiba vreme ideea sa dospeasca in tihna in capul meu, si iata ce a iesit:

1. The Five People You Meet in Heaven (2004)
2. The Shawshank Redemption (1994)
3. La vita è bella (1997)
4. The Sixth Sense (1999)
5. City of Angels (1998)
6. Scent of a Woman (1992)
7. Sin City (2005)
8. Pulp Fiction (1994)
9. Reservoir Dogs (1992)
10. The Green Mile (1999)
11. Forrest Gump (1994)
12. Gladiator (2000)
13. Twelve Monkeys (1995)

Momentan lista se cam opreste aici, dar promit sa revin daca imi amintesc ceva.

1 Decembrie 2009

La Multi Ani Romania!!!

Avem o tara frumoasa. Pacat de ea tara. Pentru ca azi, cel putin in opinia mea, nu este decat ziua tarii noastre, nu si a poporului roman. In nici un caz nu e ziua oamenilor acestei tari. Acesti oameni care pleaca sa munceasca in strainatate, acesti oameni care mint, fura, inseala si baga in groaza decenta umana. Care isi bat joc de aceste meleaguri, de traditii, istorie si stramosi. Frumoasa tara, pacat ca e locuita, vorba unui vechi proverb!

In rest, ce o sa urmeze azi?
O noua zi in care clasa politica isi va da in petec mintind si fraierind o tara intreaga. O noua zi in care demnitatea oamenilor va fi pusa la grea incercare de pomenile electorale constand in fasole cu ciolan, sarmalute, un pahar de vin. O noua zi in care se va afirma neincrederea in cei din jur, incapacitatea de a uita grijile financiare, dezamagirea fata de toti si de toate, neputinta de a trai normal dincolo de lehamite. O noua zi cu gandul la plati de rate, credite, facturi, spagi si mita.

Pretul campaniilor electorale

Ce face omul modern cand nu poate dormi noaptea? Se da pe net! Evident! Si se enerveaza dis-de-dimineata.
Asadar, ma plimbam ici-colo pe internet, buimac inca din cauza trezirii premature, cand brusc, mi-a sarit si ultima farama de somnolenta cand am ajuns sa citesc urmatorul titlul din Gandul...Campania electorală în bani: între 70 şi 170 de milioane €.
Despre ce e vorba in acest articol? Foarte pe scurt: PSD si PNL se acuza reciproc ca au cheltuit pentru campania electorala a D-lor Basescu si Geoana sume cuprinse in jur la 170 de milioane de EURO! In acelasi articol, Asociatia Pro Democratia estimeaza aceste costuri la circa 70 de milioane.

Sume halucinante, avand in vedere ca fiecare dintre cei doi a declarat ca a beneficiat de sponzorizari in valoare de aproximativ 1 milion de euro iar potrivit legii in vigoare, candidatii pot cheltui in campanie pana la 3.5 milioane euro. Sume exorbitante avand in vedere nivelul de trai din Romania, salariul minim pe economie, criza economica, rata somajului... etc.
Poate ca aceste estimari sa fie exagerate, insa personal consider ca s-a sarit de 50 de milioane. Avand in vedere ca peste tot pe unde am umblat in ultimele saptamani cu masina pe ruta Cluj-Dej-Bistrita era plin de mashuri, panouri, bannere cu candidatii, iar pretul acestora este destul de piperat(de exemplu, la o cautare rapida pe google am gasit oferte in jur la 10 euro metrul patrat de mesh); aceasta estimare mi se pare normala.

Trec momentan peste depasirea cu mult a pragului de 3.5milioane stabilit de lege, si ma concentrez asupra altui aspect. De unde mama dracului sunt toti acesti bani, avand in vedere ca cei doi candidati au beneficiat de doar cate 1 milion de euro din sponsorizari??? Evident, este o intrebare retorica, pentru ca stim cu totii raspunsul, el se afla pe buzele tuturor romanilor, nu e asa?

Iar pentru ca ironia sa fie completa, adevarul e ca noi toti suntem cei care platim aceste costuri. Romania intreaga va plati scump aceste campanii electorale, iar recompensa va fi pe masura, ne vom alege pentru inca 5 ani fie cu dracu, fie cu taica-su!!!

UTCN in ton cu criza

In sfarsit, am primit si vestea cea mare. De ce mi-a fost mai frica, tot nu am scapat. Senatul UTCN a decis ca toti angajatii sai sa primeasca atat in luna noiembrie cat si in luna decembrie salariile mai mici cu 15.5%.

Nimic nou pana aici, trebuie sa fim si noi solidari cu restul bugetarilor...nu? Insa, surpriza abia acum intervine...vom primi bani mai putini, dar de muncit vom munci tot atat. Adica, fara bancuri gen 8 zile de concediu fara salar. Nu frate! Muncim normal, ne facem treaba cu maxima "constiinciozitate", dar de primit salar, primim mai putini, ca doara deh...profesorii is fraierii momentului si vinovatii pentru cam orice din situatia actuala.

Si evident, vom tacea, si vom ighiti in sec. Pentru ca altfel, ce face un amarat de profesor daca este dat afara de la locul de munca? Si sa nu va aud nimic de mobilizare sindicala, greva...etc! Ce conteaza ca magistratii au putut face greva cat au vrut, sau angajatii Metrorex au paralizat Bucurestiul doua zile, nu domnule, nici sa nu aud ceva legat de greva! Si asa profesorii sunt niste nesimtiti si neseriosi, cum adica sa faca greva? Sa mearga ticalosii la munca si foarte bine le face UTCN angajatilor sai, sa munceasca moca! Ar trebuii sa fie asa in tot invatamantul, sa se munceasca moca, nu ca zile de concediu fara salar si alte idei simandicoase! De fapt, da-l dracului de salar, mai bine ar munci moca tot anul, ca doara de aia sunt dascali, sa umble in boarfe, sa ajunga sa numere zilele pana la salar sau bonurile de masa si sa educe elevi si studenti care vin la scoala cu mai multi bani de buzunar decat cel care le sta la catedra!

Nesimititii de profesori, toti cei care au contribuit la educatia atator trantori si sugative din politica romaneasca! Asa le trebuie!!!

Remember Ghita!

Si uite asa, un alt Ghita a trecut in lumea celor drepti, fara sa capete raspuns la eterna intrebare specifica speciei: Oare dupa Craciun ce urmeaza?

Ce sa va spun mai mult? L-am cnoscut pe sarmanul Ghita pentru doar 30 de minute, ultimele sale 30 de minute de viata, insa mi-a facut o impresie deosebita. In primul rand, ca estimarile initiale ale lui maica-mea despre greutatea sa de 140 de kg au fost superficiale, dupa parerea mea si a altor "experti" in domeniu, stimabilul a depasit 150k de kg, mergand cam pe la 160kg. In al doilea rand, stimabilul a reusit sa rupa doua curele de piele ca pe niste ate si a reusit sa munceasca din greu 4 barbati in incercarea lor de a-l imbarca la bordul mijlocului de transport destinat ultimei sale calatorii prin lumea celor vii. Asemeni luntrasului Charon, stapanul sau l-a trecut pe Ghita peste raul Styx aducandu-l pana la locul de sacrificare. Datorita vremurilor de criza prin care trecem, s-a renuntat la normele europene de sacrificare prin asomare si am recurs la metoda traditionala, rapida si eficienta, cutitul. Ce a urmat, e simplu de descris...Ghita s-a transformat intr-o gramada aburinda de slanina, carne, ciolane, carnati, jumari, caltabos si sorici spre deliciul si incantarea asistentei. Mai mult, el a reusit sa ramana in memoria noastra cel putin atata timp cat o parte din aceste delicatese se va afla prin preajma papilelor noastre gustative. Iar acest lucru este valabil nu doar pentru Ghita al nostru, ci pentru toti semenii lor din intreaga tara, care il vor urma pana in ziua de Craciun pe acelasi drum parcurs de toti stramosii si urmasii lor de pe aceste meleaguri.

Sincer sa fiu, mi se pare o adevarata ironie ca in aceste zile cand intreaga lume este cuprinsa de panica gripei porcine si nesiguranta crizei finaciare, in toate zonele rurale din Romania rasaritul soarelui este acompaniat de urletele porcilor care au fost hraniti cu atentie tot anul de catre stapanii lor pentru ca acum sa se transforme in mese imbelsugate pentru acestia si familiile lor. Cine este simbolul cheie in toata aceasta afacere? Spre cine se indreapta sperantele romanilor pentru niste sarbatori de iarna fericite? Nu spre D-l Basescu sau D-l Geoana impreuna cu camarilele lor politice. Nu spre Gigi Becali, Cristi Borcea si echipele lor de pseudo-fotbalisti. Nici inspre televiziuni, media, banci, FMI si asa mai departe. La tara, in familiile oamenilor simpli care formeaza poporul acestei tari, altcineva este starul sarbatorilor de iarna ... animalul pentru care au muncit cu drag un an intreg ii recomenseaza cu bunatatea bucatelor facute din el si ii face sa spere la un viitor mai bun. Deci, sa ne amintim de Ghita, macar in aceste momente premergatoare sarbatorilor si sa ne gandim macar pentru o clipa ca aceste bucurii se datoreaza si lui.

Bye bye Ghita!

Obicei vechi la romani de sarbatori...moare Ghita! Si cum traditiile nu pot fi uitate, din contra este recomandata pastrarea si practicarea lor, azi o sa ma inscriu si eu impreuna cu familia in acest "ritual".

Nu am facut inca cunostinta cu D-l Ghita. Maica-mea o fost cea care l-o targuit. Conform spuselor ei, Ghita se prezinta bine, este un exemplar reusit al speciei lui in greutate de cam 140 de kg, alb si in varsta cam de 9 luni. Asa ca azi, o sa fiu partas la crima. Nu sunt eu criminalul, dar deoarece o sa ajut la capturarea lui si o sa ma asigur ca nu fuge nicaieri, pot sa fiu acuzat fara doar si poate de complicitate la porcucidere.

Pentru ca v-ati dat seama, sarmanul Ghita este un porc!

Mai multe detalii de la locul crimei, diseara, doar la DTV-Blog in direct!!!