Se afișează postările cu eticheta sesiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sesiune. Afișați toate postările

luni, 31 mai 2010

Tupeu sau prostie?

Premierul Emil Boc a lansat, duminică, un apel către profesori să nu declanşeze o grevă care să-i împiedice pe elevi şi studenţi să îşi finalizeze studiile, adăugând că "nu e momentul" ca situaţia financiară a cadrelor didactice să fie agravată în condiţiile în care zilele de grevă nu sunt plătite.

El a afirmat că respectă dreptul la grevă, dar a cerut cadrelor didactice să dovedească "lucididate şi raţiune" şi să nu compromită prin această acţiuni posibilitatea elevilor şi studenţilor de a-şi finaliza studiile şi de a închide anul şcolar.

"Ştiu că şi viaţa cadrelor didactice este grea, dar este important să nu fie compromisă şansa tinerilor de a finaliza studiile", a spus Boc.

El a amintit în acelaşi timp că zilele de grevă nu sunt plătite şi a apreciat că "nu este momentul" ca situaţia financiară a profesorilor să fie astfel agravată.


Cred totusi ca e tupeu. Altfel, nu pricep cum poate sa vina si sa ceara "luciditate" de la o categorie sociala de care si-au batut joc constant de la recolutie incoace toate guvernarile, nu doar cea portocalie.

Am si afirmat de multe ori, ca profesorii sunt probabil cei care au cea mai mica sansa sa obtina ceva prin greve. Pur si simplu pentru ca tot timpul o sa fie santajati/amenintati prin inermediul elevilor lor. Intotdeauna cand vor dori sa zbiere, se va apela la moralitatea lor, si li se va cere sa se gandeasca la binele copiilor pe care trebuie sa-i scoleasca. Chiar daca ar muri de foame si nu ar avea ce imbraca, elevii si ascotiatiile de parinti ii vor "obliga" sa renunte la proteste. Iar acum, cand trebuie sa inceapa bacalaureatul sau sesiunea, cu atat mai mult aceasta greva nu are sanse de reusita.

Asa ca, apelul la "luciditate" e normal. Nu e normal insa de unde vine el! Si nu pot sa nu remarc de asemenea si amenintarea voalata din textul de mai sus: "daca mergeti la greva, nu sunteti platiti si nu e momentul ca situatia voastra financiara precara sa se agraveze". D-l prim ministru este constient de situatia "grava" a cadrelor didactice, doar din randurile lor se trage. Este constient, dar nu face nimic! Din contra, taie 25% din leafa lor.

"Vai, ce rau imi pare pentru voi,stiu cat va e de greu si va inteleg. Dar va rog sa fiti lucizi si sa inghititi in sec facandu-va datoria, altfel va ia mama draq!!!"

vineri, 15 ianuarie 2010

Inca o generatie a scapat

Azi am avut ultima zi de seminar din semestrul acesta.
Au mai scapat o tura de copilasi. Au scapat, vorba vine..ca de scapat inca nu au scapat, acum urmeaza stresiunea, adica partea cea mai "nasoala" daca ar fi sa folosesc limbajul lor. Ca sa fiu cinstit, mai degraba am scapat doar eu de ea, pentru ei de abia acuma incepe greul. Tipic pentru sistemul de invatamant din facultatile din romania...merge saracul student 14 saptamani la cursuri si seminarii, vine stimabilul domn profesor si le toarna in cap cursuri si seminarii cat duce trenul, iar la final, in "stresiune" vine sarmanul elev si trebuie sa scuipe afara tot ce a avut de invatat. Scuipa azi, si uita maine, ca trebuie sa o ia de la capat.

Asta, daca a invatat. Ca daca nu, nu are ce sa scuipe, decat poate pe "stimabilul"profesor care la randul lui nu rateaza nici o ocazie sa se "razbune". Cam asta e de fapt atmosfera in cadrul facultatilor; un fel de joc de-a hotii si vardistii sau pisica si soarecele. Atata doar ca rolurile se pot inversa, la un moment dat. Cum anume? Pai simplu, studentii care au fost cat de cat buni, au "sansa" de a ajunge la un master sau doctorat. Si atunci, cine o sa-l ajute pe domnul profesor sa isi verifice emailul? Sau sa scrie un articol pe blestemata asta de cutie minunata pe care el sarmanul batranel nu poate sa o inteleaga? Si, nici macar atunci nu se termina povestea. Pentru ca tot dinozaurul de profesor este cel care decide cum termina doctorandul, sau cum si cand ii este aprobata lucrarea cutarica, referatul, teza...etc...

Insa, trecand peste acest intreg lant al slabiciunilor, o sa devin putin sentimental. Pentru ca, fara sa vreau, chiar m-am atasat de aceasta generatie. Si, pe masura ce trece timpul si devin tot mai vechi in domeniu, parca tot mai mult ma atasez emotional de o generatie. De ce... nu stiu sa spun. Insa cam asta e feeling-ul meu. Poate o fi de vina societatea actuala in care acesti tineri o sa trebuiasca sa-si faca loc cu coatele si cu dintii? Poate o fi de vina diferenta imensa de mentalitate pe care o sesizez tot mai des intre studenti si profesorii lor? Poate o fi de vina pur si simplu faptul ca eu am mai imbatranit un an si m-am mai inmuiat?

Nu stiu, nu conteaza pana la urma. Cel putin pentru mine nu conteaza, pentru ca o sa incerc sa-mi urmez in continuare instinctele. Iar instinctele mele imi spun sa continui in acest stil, cum imi dicteaza inima si constiinta. Sper, sa am succes, si sper ca acesti copii sa nu-mi insele asteptarile. Le urez un sincer BAFTA!!!