concluzie scurta si la subiect...oare pe ce lume traim?
Romani am fost, romani sunt inca, si-or fi cat neamul romanesc...parafrazand un binecunoscut cantec. Intrebarea care ma macina pe mine in momentul de fata, cand scriu acest post, este oare chiar exista neamul romanesc? Oare chiar e ceva de capul nostru? Oare...stupida intrebare...suntem noi intr-adevar un neam, si o natie?
Zi de zi, ora de ora...pe masura ce numar orele, zilele, lunile, anii care se aduna inexplorabil, si ma "maturizez" stau si ma gandesc tot mai mult la acelasi lucru: merit sa consider ca sunt un roman? Merit sa ma numesc roman? Patriot?
Raspunsul la intrebarea daca merit sa-mi servesc tara l-am lamurit de mult, din frageda pruncie, cand am decis sa aman incorporarea pana in ultimul moment cu facultatea, masterat, doctorat... Motivatia era simpla pentru mine in momentul respectiv. Cum adica, sa ma duc sa fac armata si sa primesc ordine de la un idiot stupid cu mult mai putina scoala si nivel de cultura decat mine? Adica, sa vina un noob si sa dea ordine: sus, jos, culcat, sculat, in rahat, dupa copac....etc...
Deci, pe scurt, am scapat de armata si de servirea tarii.
Tara tara, vrem ostasi!!!
Va mai amintiti de jocul din copilarie?
Ce vrea tara de fapt de la noi? Ce inseamna sa fi un bun "cetatean"? Ce inseamna sa fi un "bun" cetatean? Ce inseamna sa fim "romani"?
Now...let's be serious...desteapta-te romane, din somnul cel de moarte, in care te-adancira barbarii de tirani. Adica coruptia, indiferenta, prostia, ignoranta, lenea, ...
Ma uit ingrozit in mass-media si vad o lipsa totala de valoare, de mesaj pentru cei care or sa vina. Ce ne invatam urmasii? Cum ii modelam? Ce transitem mai departe celor care va sa vina?
Incep sa ma simt tot mai mult un personaj din Lost. Pentru cei care cunosc fenomenul, vorbim la figurat fratilor. Nu suntem pe o insula parasita, izolata de lume, singuri. Putem sa alegem intre a fi sobolanii care parasesc nava amenintata sa se scufunde si eroii de la Fukusima care lupta pentru viata, pentru familiile lor, pentru semenii lor. Putem sa luptam si sa avem macar privilegiul unei inmormantari pe scut, sau putem sa disparem in ignoranta, sub scut.
Alegerea ne apartine,...,din pacate.
Cu patriotismul e o chestie complicata, gandurile si sentimentele tale nu sunt ale tale sau mai bine spus: sunt provocate, induse direct sau indirect.
RăspundețiȘtergerePlanurile secrete de dezmembrare si distrugere a Romaniei, sunt demult bine puse la punct, aproape 80% au reusit (industria, economia,bogatiile naturale,flota, armata, invatamintul, educatia, alimentatia, preturile, etc) totul a fost distrus calculat, vindut pe preturi rusinoase pentru comisioane grase in mii de euro pentru tradatorii de tara care acum huzuresc in vile gigantice la munte, la mare, in alte tari,in jeepuri, afaceri de miliarde ,in vacante de lux inimaginabile, si asta doar pentru ca au fost vinzatori de tara, de binele ei,si acum ii vedem ca politicieni,,,mari oameni de-afaceri''.Acestia ajung in politica si fac Legi pentru ei mereu. Nedreptatiile sunt peste tot,mai grav e ca se urmareste la ordinele secrete ale conducatorilor Masoneriei aserviti la rindul lor dusmanilor integritatii teritoriale a Tarii noastre. "Dacă voiesc să ne cucerească, n-au decât s-o facă ... făţis, ca toate naţiile, cu arma în mână"- afirma, referindu-se la evrei, marele poet Mihai Eminescu (Scrieri Politice Literare, Ed. Minerva 1905, p. 111).
Bagatorilor de seama, raspandacilor, defetistilor si puilor de Iuda care se inghesuie sa fie vazuti pe la TV: Rusine n-are cum sa va fie caci Minciuna e numele vostru de familie si Obraznicia e numele vostru de botez. Vi se spune Lacomie de bani si putere si Iuda e stramosul vostru, dar vine vremea sa vi se taie nasurile prea lungi!
Pe cand eu ma zbat in mine, romanii isi "pierd" patriotismul. Mai nou anti-patriotismul face valuri. Mai grav e ca nu se mai aude strigatul de disperare al poporului roman, mai mai sa sucombe sub evrei.
Bombardati zilnic de o presa aproape in intregime jidoveasca, o presă de intriga, santaj si scandal, o presă de zapacire, iar nu de luminare a opiniei publice, si inregimentati in felurite partide politice care se dusmanesc, noi crestinii ne consumăm intreaga noastra energie si vlaga in lupte sterile, in lupte zadarnice, pe chestiuni marunte de ambitii personale si interese de partid. Interesele generale de masa, interesele primordiale de neam au ramas numai mijloace de ademenire a naivilor, dar nicidecum un scop bine determinat, un obiectiv care trebuie ajuns.
În modul acesta dusmanul nostru real, dusmanul nostru ireductibil ramane neidentificat si piedicile pe care el ni le pune sistematic in calea progresului si dezvoltarii noastre raman neobservate, ignorate; sau daca instinctiv le bănuim, nu putem gasi calea cea dreapta, drumul spre liman, spre a iesi din impas, din încurcatura. Si atunci raul prinde radacini si mai adanci si soarele izbavitor in loc sa ne lumineze, se ascunde in nori si mai grosi.
Toate cele bune.