Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările

miercuri, 18 august 2010

Dragostea de tara si partidul mult iubit

Revin din nou la celebra propozitie "Frumoasa tara, pacat ca e locuita".

Nu trece zi lasata de la Dumnezeu sa nu primesc noi confirmari ale acestei sintagme. Posibil ca si daca as fi trait in alta tara sa fi afirmat acelasi lucru, pentru ca nu am dubii, si in alte parti se fac destule si oamenii sunt nemultumiti. Dar, totusi, chiar in fiecare zi sa vezi una/alta si sa ajungi la aceeasi concluzie?

Iar apoi, mai vine si smecherul hatru de la cotroceni si ne declara la Ziua Marinei ca trebuie sa ne iubim tara, si prin iubire ea isi va reveni si noi toti vom traii mai bine. Frateee...parca ai fi unu de la martorii lui Iehova(sa nu se supere nimeni, nu am absolut nimic cu membrii cultului) sau mai rau, un discipol de a lui guru Bivolaru(nici cu astia nu am nimica), numa aia propovaduiesc iubirea cu atata patima. Sentiment nobil si frumos de altfel, pe care politicienii romani il terfelesc fara pic de mila. Iubiti, prin iubire veti fi mantuiti!

Iubeste-ti aproapele! Iubeste-ti patria muma! Iubeste-ti mama si tatal, familia! Iubeste-ti conducatorii! Iubeste-ti meseria! Fi plin de iubire, si vei fi rasplatit.

Mda, frumoase cuvinte, si frumos mesaj. Intr-un alt context, as fi fost emotionat. Ce pacat insa ca cel care propovaduieste cu atat patos iubirea, este fals si nu o traieste el insusi. Pe cine mai iubeste oare presedintele in tara asta? Pai sa vedem...

  • Medicii care pleaca doi cate 3-4 in fiecare zi in locuri mai bune?
  • Profesorii care muncesc prea putin si castiga mai mult decat insusi presedintele tarii?
  • Actorii si artistii care sunt dati afara sau profeseaza in conditii mizere?
  • Ziaristii gaozari si imputiti, adevarate tonomate manevrate de catre mogulii de presa?
  • Intelectualii care sunt poftiti sa plece din tara in alte locuri unde sunt platiti echitabil daca nu sunt multumiti aici?
  • Pensionarii care sunt prea multi, prea bolnavi, prea mofturosi, prea frigurosi, ...?
  • Taranii care si-au construit case in zone inundabile si care sunt prea saraci si inapoiati ca sa aiba asigurari?
  • Clasa politica prea corupta si imbuibata?

Da, mai e oare cineva care sa fie demn de a fi iubit de catre presedintele tuturor romanilor? Oare pe cine iubeste el de fapt? Poate ca iubeste partidul si pe cei care sunt cuminti si au culoarea portocalie pana si pe lenjeria intima?

Posibil, la cum merg lucrurile. Adica, ia sa fiu eu carcotas de dimineata, ca tot e ora de difuzare a cronicii pe Kiss FM, si chiar daca baietii sunt in vacanta, spiritul e prezent.

  • Eu zic ca Berceanu e un ins de iubit. Baiat serios si uns cu toate alifiile ce s-a gandit saracu, ia sa ma duc eu cu masina personala pe Transfagarasan, ca tot omu din popor. Declaratia de presa dupa o aasa aventura: "D-le noroc ca sunt eu ministrul transporturilor, ca de era altu il injuram de la inceput pana la sfarsit!". Ehei, d-le ministru, acu stii si matale cam ce avem noi in gand cand suntem la volan. Ma rog, ca intr-o tara normala cu un ministru normal asta s-ar fi lasat cu capete taiate, si poate chiar cu o demisie a ministrului. Intr-o tara normala, la noi e normal altceva, sa ne rupem masinile si sa repetam in gand toti sfintii din calendar, ca oricum face bine la memorie.
  • Apoi, mai e un iubit...ministrul sanatatii. Adica taman cel care a declarat cu nonsalanta la conferinta de presa de dupa incendiul de la maternitatea din Giulesti ca ia cautati voi pe Google si vedeti cate incendii la alte maternitati in Europa gasiti! Pai bine mai vita incaltata, in timp ce parintii aia isi frang sufletele de durere, in timp ce vezi imagini cu pompieri in lacrimi care declara ca in viata lor nu au vazut asa ceva si nu vor sa mai treaca prin asa ceva, tu asta declari? Mare trebuie sa fie iubirea lui Basescu pentru tine, si mare trebuie sa fie si iubirea ta pentru functia ce o ai, daca ai ramas ministru! Intr-o tara normala...
  • Daca ma gandesc mai bine, si pe Funebriu aista ce mi sef drag, il iubeste. La cat e de constiincios in a da afara primul din angajati, la cat de linistit realoca din fondurile proprii bani pentru alte "prioritati" nationale, musai ca e iubit mult de tot la Cotroceni.
  • Videanu, Blaga, Seitan, Vladescu si toata ceata lui Boc in frunte cu prim-piticul tarii sunt toti iubitii presedintelui. Doara nu ei sunt marionetele preferate? Cu ce jucarii sa se mai joace el, daca nu cu ei? Cat timp ar trebuii sa treaca ca sa invete alte jucarii sa se comporte cum canta el?
  • Am uitat pe cineva? Ei as...mai e o iubire mare...faptura gingasa si delicata ;) Frunzulita lui verde, talismanul lui norocos, Lenuta Cosanzeana. Ea e iubita insa de o tara intreaga, de la copii care au primit ciucalata pana la babele cu pantofi cu to. Ce mai tura vura, tot ce misca'n tara asta, raul ramul o iubeste de cade'n limba dupa ea. In frunte cu il capo di tuti capi!

In rest, ca sa termin cu toata sarada asta care pune in lumina nefavorabila un sentiment atat de nobil precum iubirea, o sa inchei cu o alta propozitie care mi-a marcat copilaria "Iubiti si cainii vagabonzi, sunt mai cinstiti si uneori mai lorzi!"

vineri, 2 aprilie 2010

E Vinerea Mare!

Intr-o zi sfanta, probabil cea mai sfanta dintre toate zilele din an, imi voi indrepta atentia spre doua articole ce mi-au atras privirea spre ele, articole ce le-am intalnit pe siteul ziarului gandul.

Articole care intr-o zi atat de importanta ca cea de azi, ma fac sa ma gandesc la toti acei multi oameni si copii care se zbat si sufera in liniste, singura lor vina fiind aceea ca s-au nascut sub semnul fatidicului si traiesc intr-o tara blestemata sa ii ignore sau si mai rau, sa se prefaca ca nu exista. Ma refer aici la persoanele cu disabilitati, la persoanele cu handicap, la persoanele pe care statul roman le ignora sau se face ca nu stie nimic despre ele, la acele multe persoane despre a caror existenta dragii nostri politicieni si primari sunt constienti doar in preajma alegerilor. Dar, sa revin la cele doua articole.

Primul..."La fiecare şapte ore şi jumătate, în România se naşte un copil cu autism".
Înainte de 18 ani, orice român diagnosticat cu autism primeşte o etichetă: "tulburare psihică". La majorat i se schimbă ştampila, fiind încadrat la "Afecţiuni psihice", categoria "psihoze". În statisticile oficiale însă, autiştii nu există. Doar în scriptele asociaţiilor de profil, unde sunt înscrise 30.000 de persoane.

O afecţiune cu cauze necunoscute, mai des întâlnită însă decât cancerul, diabetul, SIDA ori Sindromul Down.

Vine în orice tip de familie şi este de 4 ori mai întâlnită la băieţi decât la fete. Afecţiunea apare fie la naştere, fie la vârsta de 2 - 3 ani a copilului, dar poate fi diagnosticată în unele cazuri chiar la 18 luni sau mai devreme. Copiii diagnosticaţi cu TSA manifestă deficienţe de socializare, de comunicare verbală sau nonverbală şi comportamente repetitive şi stereotipe.


Al doilea..."El face lucrurile altfel decât noi, normalii".
S-ar putea apropia de tine dacă i se pare lui că ai un fir de păr pe umăr şi vrea să ţi-l ia. Sau să te sperii când vrea să închidă portiera, pentru că n-ai închis bine uşa maşinii. Ori să adune orice hârtie pe care o vede pe jos, pe trotuar.

Aşa e el. Face lucrurile altfel, lucruri pe care noi ceilalţi, normalii, am încetat de mult să le vedem. Are o problemă cu ordinea lucrurilor, cu reguli şi gesturi simple pe care noi le-am uitat.

Aşa e el. Un autist, iar ca el sunt alţi 30.000 de români. Pe care nimeni nu-i ia în seamă, în cifre şi-n statistici.


Autoarea ambelor articole este Diana Marcu. Nu stiu ce va urma, insa eu sper ca voi mai asista la astfel de articole. Si sper ca si alti ziaristi isi vor indrepta atentia spre adevarata gazetarie. Pentru ca, sincer, m-am saturat de politica, minciuna, scandal, moda si toate celelalte porcarii care apar in presa romana contemporana. Si, as vrea, ca macar odata la cateva zile sa pot citi cate un astfel de articol in care se prezinta romanii, asa cum sunt ei, cu problemele lor date de saracie, mentalitati invechite, boli, etc...

Sa nu ne mai scundem dupa deget, sa nu ne mai fie rusine de ceea ce suntem. Sa nu ne prefacem ca nu stim de existenta acestor probleme. Sa nu ne mai mintim pe noi insine, si sa acceptam viata asa cum este. Sa trecem peste mentalitatile comuniste in care ne ascundeam cazurile de HIV, lepra, TBC si handicapurile si prezentam lumii intregi cifre mincinoase. Sa incercam sa ii intelegem si sa ii ajutam pe cei care au nevoie.

Si repet, sa "incercam sa intelegem"! Pentru ca noi cei norocosi, cei "normali", nu vom putea sa stim niciodata cum e de fapt sa te nasti, sa traiesti o viata in acel mod "anormal". Cine nu a trait, nu poate sa stie, poate doar sa isi imagineze. Si probabil, ca ceea ce isi imagineaza este o infima parte din ceea ce se petrece in realitate. Sa incercam sa ii intelegem pe acesti oameni pentru care fiecare zi este o zi a patimilor. Si sa ii iubim asa cum sunt, pentru ca ei sigur ne iubesc! In felul lor neinteles de noi, dar ne iubesc!

luni, 15 februarie 2010

Valentine's day

Gata, a trecut, acu pot sa fac pe viteazul. Ca orice "mascul" contemporan, am asteptat cu nerabdare aceasta data...sa treaca odata!!! :))

Urasc "sarbatoarea" asta. Din tot sufletul! Nu pentru sarbatoare in sine, ci pentru ceea ce a ajuns. Pentru superficialitatea care o inconjoara si o face sa devina un eveniment comercial. Odata ca noi, romanii cei fara minte si mandrie nationala, avem echivalentul acestei sarbatori...pe 24 februarie avem dragobetele. Si, la fel ca si in alta situatie si anume Luminatia sau Sarbatoarea mortilor, nu avem taria morala sa ne apreciem vechile obiceiuri ci imprumutam sarbatori comerciale de la altii. Dragobete nu e bun, trebuie Valentine's day; Luminatia nu e buna, trebuie Halloween. Nu suntem in stare sa ne valorificam propriile obiceiuri si imprumutam fara nici un fond de la altii, suntem ridicol de slabi.

Asta ca asta, ce ma dispera insa la culme e asa cum am zis si mai sus, modul in care comercialul si chitch-ul strica orice urma de onestitate si frumusete. Iar asta e doar inceputul...urmeaza 1 martie si 8 martie. Si peste tot in locurile publice o sa fii calcat in picioare de "comerciantii" de ocazie care mai ca iti vara pe gat mici "atentii" pentru cei din jur pe care ii apreciezi. Sa nu fiu inteles gresit, apreciez enorm persoanele de gen feminin din jurul meu dar toata tevatura asta care se face in jurul lor imi provoaca greata. In loc sa apreciem pur si simplu frumusetea si bunatatea mamelor care ne-au dat viata, dragostea sotiilor care ne stau alaturi la bine si la rau si care ne daruiesc urmasi, am ajuns sa umblam dupa ursuleti, inimioare, si alte fiare fara valoare pentru o singura zi, iar in rest...aceiasi indiferenta si nepasare specifica romanilor. De asta urasc sarbatorile astea, pentru ca nu sunt sincere! Totul in jur e falsitate si spoiala. Nu luam o floare sau o atentie persoanelor dragi pentru ca intr-adevar tinem la ele...ci pentru ca asa se procedeaza in aceste zile, si trebuie sa nu facem exceptie nici noi. Sa fim doar in ton cu moda :(

Hai ca iau o tinichea ieftina, o inimioara de plus invelita in catifea rosie...si am scapat si anul asta. Iar in rest, la cratita cu ea, la spalat de vase si haine, la crescut copii si sa taca draqu din gura ca de nu ii si dau doua peste bot! Eu ma duc la birt cu baietii...clar???

vineri, 29 ianuarie 2010

George Bacovia - Poveste



Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...

Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?

marți, 12 ianuarie 2010

Despre muzica - Anisoara Puica: Doamne, ce frumoasa este viata!

Cand am auzit prima data melodia asta m-am gandit la o semi-manea. Insa, ascultand mai cu atentie, nu poti sa nu remarci optimismul si voia buna cu care te intampina.

Sirop adevarat, dar mai trebuie si putina dulceata in viata. Parerea mea sincera...

Anisoara Puica - Doamne, ce frumoasa este viata! - gamato.ro

joi, 7 ianuarie 2010

Despre muzica - Meat Loaf: I would do anything for love

Omul asta a devenit celebru datorita acestei melodii absolut superbe. Si videoclipul e foarte frumos, o reeditare moderna a celebrei povestiri Frumoasa si Bestia. Oare noi ce am face pentru dragoste?

Meat Loaf - I would do anything for love - gamato.ro

Vine o zi...

-cand ne vom gandi mai mult la cei din jurul nostru
-cand vom fi mai buni
-cand vom iubi mai mult si vom fi mai atenti cu persoanele iubite
-cand vom inceta sa distrugem natura
-cand vom respecta viata
-cand vom invata sa ne bucuram de micile placeri ale vietii
-cand nu vom mai fi tristi
-cand vom invata ce e respectul
-cand vom face ceva constructiv
-cand vom fi independenti financiar
-cand nu vom mai avea de dat examene
-cand vom fi apreciati pentru ceea ce suntem
-cand nu vom mai fi nevoiti sa mergem la servici
-cand ne vom respecta inaintasii
-cand vom crede
-cand ne vom da seama ca suntem limitati
-cand ne vom da seama ca nu suntem singuri
-cand vom intelege ca viata inseamna sacrificii
-cand vom sti sa ne cerem ce e al nostru
-cand vom fi mai buni
-cand vom sti sa apreciem persoanele pentru ceea ce sunt si nu pentru ce ne-au oferit sau ne-ar putea oferi
-cand prima data vom darui si abia apoi vom cere
-cand vom lasa ceva in urma noastra
-cand vom muri
-cand ....

Dar, oare azi ce zi o fi?

miercuri, 16 decembrie 2009

Despre muzica - Compact: Trenul pierdut

Din ciclul "Melodii cu care am crescut si am invatat sa iubesc"...

Pacat, mare pacat ca formatia asta nu mai face spectacole. Fac pariu ca ar fi pline salile de tinerei de varta mea si chiar mai batrani ;)