Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările

duminică, 22 iunie 2014

Un om care scrie nu e niciodată singur!

22.08.2012 ... 22.06.2014 ... 450 de zile ... 10800 de ore ... 648000 de minute ... 38880000 de secunde ...

Of doamne, cat timp! Of doamne, cati nervi...si frustrare...si liniste...si...TIMP! Trecut-au anii, dar parca si mai mult am trecut/m-am petrecut eu insumi in tot acest timp, in toate aceste milioane de secunde ale efemerei existente pe acest taram.

Ok...nu vreau sa speriu pe nimeni! Vorba lu fiu-meu al mare - 'Cucuriguuuuu!!! Trezeste'te tati!!! Cucuriguuuuuu!!!' Vorbesti de Mult Timp bade Vasile? Common...ce inseamna asta la scara cosmica? Ce esti tu Vasile daca nu un graunte de nisip pierdut pe o plaja imensa? Vorba vine, nici macar un graunte, un atom in cel mai bun caz! Nici macar un atom, poate doar un electron amarat, ratacind stingher imprejurul unui nucleu numit familie :P

Evident, trebuia sa ajung aici ;) N-am cu ce sa ma laud mai mult decat familia! Mare acum, daca e sa numaram pe cap de vita furajera, iese cam asa: tati + mami + baietu al mare + doua boturi de carne mici, alt baiet si o fetita - gemeni.
Ca deh, o fi vazut doamne doamne in maretia lui ca ne intindem si vrem al doilea copil si ce o zis...vreti mai mult, na stati ca va ard eu!!! Da nu-i stres, se poate si mai si...nu nevasta? :P

Si uite asa, electronu nostru cel amarat s-a pricopsit cu vreo 3 izotopi radioactivi (ard al dreaq, sa stiti!) care-l fac sa se motiveze si sa isi dubleze viteza de gravitatie in jurul nucleului :D
Da nu-i bai, vorba lui Eminescu saracu, 'bucurosi le-om duce toate, de e pace sau razboi!'. Asa ca, electronu nostru cel implinit desii fuge ca bezmeticu peste tot, mai are si momente de 'introspectie interioara' :D Aoleu...ce pompos suna...ma rusinez si eu cand citesc a doua oara formularea anterioara! Dar, mi-am promis ca orice ar iesi, o sa continui sa scriu...pentru pur si simplul motiv ca am tacut destul. Prea mult chiar!

S-a rezolvat si apartamentul, stam in el de o jumatate de an. S-a rezolvat si familia, dupa cum m-am laudat mai sus :D. La scarbici treaba merge, n-am motive de plans. De slabit am slabit si nu mai am burtica, is la greutatea ideala! Nici la sala nu mai e nevoie sa ma duc, ca e destul sa ies in fiecare seara cu cele doua scoici cam la 8-9kg fiecare in cate o mana si ard toate caloriile ;) De mancare este, sanatate este, si atunci...care e problema...gogule?

Si stau eu si rumeg...si gandesc...si iara rumeg, cum ii sta bine unei dobitoace veritabile...si ma luminez eu de o vreme. Dar tot nu am avut curajul sa incep. Oare cum sa rup lantu? Si, ete ca pana la urma s-a rezolvat totul de la sine si scriu randurile astea. Primele dupa o lunga vreme, dar ... vai ce bine e! Am stat eu frumos, aproape rupt de oboseala, intr-o zi de duminica si m-am tot gandit...ce sa fac eu astea 3 ore pana dorm copii ca sa ma relaxez? Sa ma uit la un film...nimic interesant la TV! Sa dorm...nu e bine, ca nu mai dorm la noapte si iara ma duc zombi la lucru! Sa beau...sula, ca trebuie sa stau treaz, dupa ce se trezeste printu iesim la o shaorma (ehhh...ce stiti voi profanilor de cand nu am iesit si ce de dor ne era de una...), bem o berica si apoi fugim acasa sa facem baie la toata armada si sa ne pregatim de o noua saptamana!  Sa lucru...hai mai da-o dreaq omule...si asa is rob toata ziua si noaptea!!!
Asa ca, primu lucru... duc gunoiu, sa ma relaxez. Apoi, spal toate vasele, din nou mintea e libera si vegetez. Cata relaxare....pacat ca se termina tot, si in momentul in care ma uit la ceas constientizez ca nu a trecut decat o jumatate de ora. Ehh, asta e...ia sa ma pun eu sa caut pe google ceva citat.

Hmmm...oare ce obtin daca caut dupa 'om care nu scr...' Bingo...problema e citatul d'l Paul Valery, citat care da titlul postarii. Da d'le...asa mai merge! A trecut o ora in timp ce-mi redactam/nuantam/corectam randurile de mai sus! Si m-am simtit minunat!

Vorba lui Arnie...i'll be back!!! Si, nu o sa fiu singur ;)

marți, 11 octombrie 2011

Ecce homo!

Mi-a luat o secunda sa ma gandesc la titlul postului de azi. Foarte rapid, avand in vedere ca uneori titlul ma chinuie de la inceputul scrierii articolului si pana la sfarsitul lui cand reusesc sa aleg un titlu "potrivit".

Insa azi a fost extrem de usor, nici nu mi s-a infiripat bine ideea despre ce o sa scriu ca titlul mi se desfasura prin fata ochilor mai ceva ca scrollerul pe care il vezi uneori pe prompterul celor ce prezinta stirile la tembelizor. Atat de usor, incat am si subliniat asta in randurile de mai sus :P

Dar, destul cu palavrageala, sa inceapa lamentarea! :D

Adica, sa revin la subiectul acestui post, adica un articol citit pe realitatea.net. Scurt si la obiect...
a bagat-o pe fata cu capul in vasul de toaleta, tragand apa, a lovit-o cu capul de diferite obiecte, a scufundat-o in cada, tinandu-i capul sub apa, a lovit-o pe tot corpul cu o bata de lemn, a expus-o noaptea la temperaturi scazute, tinand-o dezbracata afara, a oparit-o, a taiat-o la buzele superioare si inferioare si la bratul stang, leziuni pe care le-a tratat intr-un mod superficial, provocand infectarea acestora
l-a bagat pe baiat cu capul in vasul de toaleta, tragand apa, l-a lovit cu capul de diferite obiecte, l-a scufundat in cada, tinandu-i capul sub apa, si l-a expus noaptea la temperaturi scazute, tinandu-l dezbracat afara, cu intentia indirecta de a-i suprima viata
.

Protagonista, o asitenta maternala din sectorul agricol Ilfov, pe nume Fanica Gradinaru. Predestinat ar spune unii, bestia este dintr-un "sector agricol", insa, sarmanele animale nu au nici o vina incat sa le dam numele ca si apelative unei asemenea creaturi. Nu ma intereseaza motivatiile, ca e nebuna, ca e idioata...eu as executa-o pe loc! Cum naiba poti sa tolerezi o asemenea fiinta pe pamantul asta! Cum naiba poti sa o numesti asistenta maternala pe o asemenea fiinta?

Si, ca tot veni vorba...mintea mea ma duce cu gandul la o alta chestie mult mai adanca care acum izbugneste. Cum poti Doamne in bunatatea Ta nemarginita sa permiti un asemenea comportament? Cum mai poate sa vina cineva si sa-mi sustina sus si tare ca D-zeu e bun si el stie si controleaza totul, inclusiv asemenea tratamente? Cum poate sa fie milostiv si atotputernic si sa aiba loc asemenea cazuri?

Da, cartesc acum impotriva Ta Doamne...dar cum poti sa tolerezi asemenea comportamente? In bunatatea ta...cum e posibil ca mii de copii sa moara de foame si de lipsuri in intreaga lume? Cum poti sa admiti ca atatia copii sa sufere in timp ce adulti burtosi fac catedrale cu nemiluita care mai de care mai pompoase si mai mari...in numele Tau?

Si imi continui acest dialog imaginar cu Tine...Cum sa mai creada un om in bunatatea Ta infinita cand vede realitatea din jurul sau? Cand vede ce e in stare sa faca omul facut dupa chipul si asemanarea Ta? Sau e oare omul o jucarie scapata de sub control Doamne?

Mi se pare absolut normal ca omul sa chestioneze anumite credinte si idei religioase. Publicului imaginar format din indivizi care nu sunt de acord cu mine, va rog frumos sa plecati si imi cer scuze pentru ca ati pierdut timpul citind aceste randuri. Celor care insa sunt intr-adevar niste cautatori ai adevarului, care vor sa cunoasca si sa inteleaga rostul lucrurilor pe lume, le pun o intrebare retorica: Cum se poate oare impaca ideea de omnipotenta si omniprezenta a lui D-zeu cu asemenea fapte? Pentru ca, El e in toate, El stie totul si El controleaza totul!

Oricum...iata Omul! Iata de ce e in stare omul sa faca unor fiinte neajutorate pe care ii numeste urmasi! Iata Omul Doamne!

vineri, 15 iulie 2011

Dati-le o sansa!

Ia sa vedem...vineri dimineata, tocmai am revenit de la o tura de cumparaturi din piata si astept sa se termine de copt vinetele pentru micul dejun. Ce poate face omul in vreo 15 minute de pauza? Se da pe internet, citeste presa si se cruceste.

Dau click pe un articol tentant, si de acolo prin o intreaga insiruire de articole pe aceeasi tema
  • Din copil cu retard mintal, a ajuns elev premiant
    Alexandru Pal fusese condamnat de sistemul din Romania sa-si petreaca viata in centre de plasament. Dupa doua luni petrecute pe strada cu mama lui si alti doi ani in orfelinat, unde a dezvoltat o afectiune din cauza singuratatii, Alexandru a avut sansa sa fie adoptat de o familie din Germania.
    ...
    Medicii l-au diagnosticat cu retard mintal si tulburari de comportament din cauza lunilor petrecute in orfelinat. Astfel ca, de doua ori pe saptamana, mergea la terapie ocupationala, iar o data pe saptamana parintii lui il duceau la calarie. Insa cu dragostea, grija, eforturile si rugaciunile parintilor adoptivi, Alexandru s-a vindecat.
    ...
    In 2000, parintii lui Alexandru l-au adoptat pe Catalin, nume preschimbat in Colin, care s-a nascut pe 22 mai 1998, in Braila. 'Suntem ca toti ceilalti frati din lume: ne iubim, ne pasa si ne ajutam unul pe celalalt', mai scrie tanarul. Din 2006 s-au mutat cu totii in Noua Zeelanda. Aici, Alexandru s-a inscris la Scoala Kings Way, unde este mai mult decat un elev de nivel mediu. 'Mai ales la matematica, sunt printre primii trei elevi. Am terminat clasa a zecea si am primit doua premii: unul de excelenta pentru stradanie si o distinctie pentru limba japoneza', povesteste orfanul caruia i s-a dat o mare sansa. In timpul liber practica pentatlonul modern. A obtinut locul trei la Campionatul din Melbourne, Australia si locul doi in Campionatul Noii Zeelande. Vrea sa mearga in America sa studieze robotica la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. 'Sunt aproape sigur ca nu as fi avut toate aceste oportunitati intr-un orfelinat din Romania si ii sunt recunoscator lui Dumnezeu ca a avut alte planuri pentru mine. Le multumesc parintilor mei ca imi daruiesc toata dragostea si sustinerea lor'
  • Adoptia internationala, salvare de la handicap
    Vladut a venit pe lume in 10 decembrie 1995, la Maternitatea Brasov. Baiatul s-a nascut cu o grava malformatie la ambele picioare si la maini, denumita medical artogripoza (n.r. nu avea articulatii).
    Din acest motiv, pe langa suferinta pe care avea sa o indure din cauza bolii, micutului i s-a luat dreptul de a fi iubit, fiind abandonat de parinti inca de la nastere.
    Asa se face ca primii trei ani din trista sa copilarie i-a petrecut in Leaganul de Copii din Brasov, alaturi de alte zeci de suflete dornice sa fie luate in brate si ocrotite. Pe langa handicapul de care suferea, tot in aceeasi perioda, Vlad a fost depistat si cu retard psihic usor, urmand sa fie recuperat numai printr-o afectiune deosebita.
    ...
    In 1998, soarta lui avea sa se schimbe gratie Asociatiei Catharsis din Brasov, care in colaborare cu Asociatia 'Il Conventino' din Bergamo, Italia care i-au gasit o familie adoptiva.
    Copilul a fost programat la Institutul Ortopedic 'Rizoli' din Bologna, pentru o serie de interventii chirurgicale. De atunci, micutul orfan avea sa se transforme intr-un baiat normal. Cu timpul, el a invatat sa vorbeasca limba italiana si a fost supus mai multor tratamente de recuperare.
    ...
    Viata micutului Vlad a fost schimbata imediat dupa cele patru interventii chirurgicale realizate de medicul Onofrio Donzelli. Avea cinci ani cand a mers prima data pe propriile picioare, iar cadou de ziua lui a primit o pereche de pantofi.
    Familia din Bergamo, care s-a oferit sa-l adopte si sa-l ocroteasca ca pe propriul lor fiu i-au oferit baiatului tot ceea ce avea nevoie. Mama lui adoptiva este Maria Antonia, originara din Spania, iar persoana careia ii spune astazi 'tata' se numeste Pietro si s-a nascut in Italia.
    ...
    Interventiile chirurgicale, recuperarile, sprijinul material si afectiv din partea parintilor adoptivi l-au transformat pe Vladut peste ani intr-un baiat normal, care se bucura de viata. Copilul care nu avea nicio sansa in Romania are acum aproape 16 ani si pasiuni ca orice alt adolescent. Baiatul inoata, canta la chitara si navigheaza pe internet.
    ...
    Vlad este un baiat silitor si isi doreste sa urmeze o cariera in medicina. 'Vreau sa devin medic chirurg ortoped ca sa pot opera copiii cu probleme si sa-i ajut sa mearga. Vreau sa le fac viata frumoasa si mult mai simpla'
  • O fetita, nascuta cu cocoasa si abandonata la Brasov, a devenit un copil normal datorita parintilor adoptivi
    Ana Wagner s-a nascut cu cifoza, o foarte grava malformatie a coloanei vertebrale, manifestata in exterior printr-o cocoasa. Micuta a fost abandonata imediat dupa nastere, in Maternitatea Brasov si lasata sa lupte singura cu boala.
    Timp de un an a fost internata la Spitalul de Pneumofiziologie 'Stejaris' din Brasov, fiind suspecta de tuberculoza osoasa si de epilepsie.
    ...
    Chiar daca multe familii din Romania au fost impresionate de nenorocirile prin care a trecut micuta Ana, niciuna nu si-a luat responsabilitatea sa o adopte, pentru ca cele trei diagnostice, unul mai grav decat celalalt, pareau dificil de vindecat si necesitau interventii chirurgicale costisitoare.
    ...
    Ana s-a bucurat prea putin de dragostea si caldura familiei sociale, care a renuntat la ingrijirea ei din cauza problemelor pe care le avea. Cand copilul era in pericolul reinstitutionalizarii pe toata viata, a aparut salvarea: o familie de medici din Pescara (Italia), Manuela si Doriano, impresionati de gravitatea bolilor care amenintau copilul cu moartea. Dar, culmea ghinionului, in 2001 procesul de adoptie a fost suspendat, urmand ca numai un an mai tarziu Tribunalul Brasov sa decida ca fetita se incadra in cazurile exceptionale, oferindu-i sansa Anei sa ajunga 'acasa'.
    ...
    Dupa mai multe operatii succesive pe coloana la Clinica Gaslini din Genova, Italia, Ana s-a transformat intr-o fetita normala. Familia iubitoare care a ajutat-o pe Ana sa se formeze ca un copil normal isi adora fetita. 'Fetita noastra superba poate sa mearga, sa alerge si sa se joace la fel ca si ceilalti copii. Fiica noastra a facut multe progrese, este un copil senin si este sigura ca este iubita. Nu indraznim sa ne gandim ce s-ar fi intamplat cu ea daca nu ni s-ar fi aprobat adoptia si nu reusim sa ne imaginam viata noastra fara ea'
    ...
    Parintii adoptivi ai Anei intentioneaza sa faca un alt gest admirabil si impresionant. Ei vor sa-i daruiasca Anei o surioara. Si pentru ca sa se inteleaga excelent, surioara doresc sa o aduca tot din Romania. 'Am facut ceea ce fac toti parintii pentru copilul lor, indiferent ca este natural sau adoptat. Acum, ca Ana sa fie pe deplin implinita, trebuie sa-i daruim o surioara tot din tara ei de origine. Am inceput deja procedurile de adoptie si ne-ar place sa ne reintoarcem in Romania, pentru a ne duce la indeplinire acest proiect mai vechi', au marturisit Doriano si Manuela.
Sincer, abia mai pot sa stau sa scriu, si mi-am uitat ideile. Pe masura ce citeam, imi veneau tot felul de idei despre ce as putea spune, insa acum, la final, le-am uitat. Cazurile prezentate sunt cutremuratoare. Articolele au fost scrise evident intr-o maniera dramatica menita sa sensibilizeze, dar ce mai conteaza asta, cand vezi prin cate chinuri pot sa treaca unii copii, cand te gandesti cati altii nu au fost atat de "norocosi" incat sa isi gaseasca niste familii adoptive care sa aiba grija de ei, sa ii iubeasca si sa ii ajute sa aiba o viata normala.

Tot respectul pentru acesti parinti adoptivi din cele trei cazuri prezentate. Ei sunt un model pentru toti cei care au posibilitatea sa imite gestul lor. Si cand te gandesti ca sunt destule cupluri care nu pot sa aiba copii, dar nici nu incearca sa adopte unii...Acesti straini merita respectul nostru, sunt probabil mai presus decat un parinte natural, pentru ca in opinia mea e normal sa-ti iubesti propriul copil si sa faci totul pentru el, insa sa iubesti copilul altuia, sa investesti in vindecarea si cresterea lui, in educatia lui e mult mai mult!!!

Ce e si mai urat este faptul ca de cativa ani Romania a suspendat adoptiile internationale. Sunt mii de astfel de copii carora le este rapita sansa de a avea niste parinti adoptivi cu stare din strainatate, care sa poata sa faca ceva real pentru ei! Nu e destul ca in tara nivelul de trai e deplorabil de scazut si probabil e una dintre principale motive pentru care numeroase familii nu adopta copii, dar acum, cei care ne conduc, in "marinimia" lor caineasca, le rapesc acestor copii sansa unei vieti normale alaturi de niste familii din alte tari care si-ar permite sa le trateze problemele de care sufera. Statul roman ii ingramadeste pe toti in spitale ca pe niste animale bolnave, nu isi permite nici macar sa le asigure hrana si imbracaminte decenta, dara sa le asigure tratamentul medical de care au nevoie! Insa acelasi stat, nu le permite sa "isi ia zborul" spre tari unde acesti copii ar avea o sansa la viata pe care noi nu le-o putem oferi!

luni, 4 iulie 2011

Bacalaureatul, proba maturitatii?

Nu se putea sa ratez subiectul, avand in vedere domeniul de activitate, asa ca, ia sa vedem...

Se pare ca in sfarsit toata lumea a inteles in sfarsit, cat de mare e jalea in invatamantul romanesc. Se pare ca in sfarsit s-au prins toti "desteptii" ca scoala romaneasca e la pamant.

Sper ca s-au prins si parintii ca nu e destul sa trimiti copilul la scoala si sa nu-ti mai pese de el deloc, ca doara de aia e la scoala ca sa-si bata profesorii capul cu el si sa-ti ia "durerea de pe cap". Sper ca au inteles ca un copil trebuie supravegheat mereu, indiferent ca are 8 ani sau 18, ca nu trebuie lasat de capul lui mai ales in zilele de azi cu atatea tentatii gen "Crudu", "Monica", "Oana", "Dragusancu" prin preajma, cu atatea "modele de fite" de urmat prin media, cu telefoane si masini de ultimul racnet, cu datul pe internet dupa bunul plac in cautare de "placeri voyouriste", frecventarea de retele de socializare gen twitter si facebook, sau jucatul de counterstrike, wow si alte jocuri in retea. Va place sau nu dragi parinti, asta e adevarul, multi dintre voi au ajuns sa creada ca daca ati trimis copilul la scoala, ati scapat de orice responsabilitate, sa-si bata capul profesorii cu ei, ca de aia is platiti. Sau ca e suficient sa platiti meditatii, tot ca sa-si bata profesorii capul cu ei, iar voi sa nu va mai stresati. Ce pot sa sper e ca in sfarsit sa inteleaga parintii ca "cei 7 ani de acasa" nu e un mit, o vorba buna spusa prin batrani, ci o realitate. Sa inteleaga ca un copil crescut cu cap iti va aduce satisfactii si iti va fi un sprijin la nevoie, iar unul lasat de capul lui are mari sanse sa fie deturnat de "ispite" si sa ajunga un nimeni. Nu cred ca exista parinte care sa nu vrea tot ce e mai bun pentru copii lui, insa pentru asta trebuie "muncit" toata viata, calitatea de parinte nu se incheie in momentul in care odorul a plecat la scoala, iar tu stai linistit mintindu-te pe tine insuti ca el e cuminte la scoala, se ocupa profesorii de el iar tu poti sa-ti vezi de ale tale.

Sper ca altii care au invatat ceva sa fie chiar copii. Pentru ca nu e normal comportamentul pe care au ajuns sa-l adopte marea lor majoritate. Nu e normal sa te lasi ispitit de toate porcariile din jur, de pitipoance si cocalari, de fite, de aceste "modele" demne de toata mila de care colcaie societatea. Nu e normal ca tu la 18 ani sa fi expert in tutun, ierburi, manele, toale de firma, masini si telefoane, retele de socializare si navigare pe internet, si sa nu ai niste cunostinte minime de matematica, istorie, fizica, chimie, romana, franceza sau engleza. Nu e normal sa nu stii vorbi si scrie corect, sa nu stii face niste calcule elementare. E dureros, insa asta e adevarul. Si mai ales, nu e normala atitudinea adoptata de marea majoritate a celor care au picat. Am urmarit stirile, si mi s-a confirmat din nou aceeasi atitudine a celor care au picat si pe care am tot intalnit-o in ultimii ani si la facultate la studentii care pica examene. Si anume, ca ei sunt nervosi, ca sunt indignati ca au picat, dar nu plang. Sa nu fiu inteles gresit, nu spun ca ar trebuii sa fie niste plangaciosi, dar nici sa rada asa cum o fac multi. Uitati-va inca o data la stiri si observati ca multi rad ca au picat, doar unii sunt revoltati, insa marea majoritate rad si spun ca au picat pentru ca nu au putut copia. Ceea ce nu mi se pare deloc normal, parintii sunt suparati, plang...iar el sau ea, stau ca vita si rad ca au picat!

Sper ca si profesorii sa fi invatat ceva. Si anume ca lucreaza cu oameni. Ca produc oameni, si in consecinta trebuie sa fie foarte atenti cum lucreaza cu ei, cum ii modeleaza si ce ii invata. E adevarat ca resursele de care dispun sunt limitate, e adevarat ca profesorul dispune de putine metode de cotrol al elevilor indisciplinati, insa, parerea unuia carelucreaza in domeniu, e ca se poate chiar si asa, daca vrei si pui pasiune in ceea ce faci. Din pacate, din diverse motive asupra carora o sa revin, pasiunea asta s-a cam pierdut, si multi profesori merg la catedra doar din rutina, isi vad de meseria lor ca un robotel si atat. Iar elevul simte asta, si reactioneaza in consecinta ca un robot si el. Daca profesorul nu transmite elevilor sai ca el e acolo din placere, daca el nu reuseste sa-i implice emotional prin propria sa implicare emotionala si prin atitudine, atunci e degeaba. Am vazut suficiente cazuri ca sa afirm cu mana pe inima ca un dascal care stie sa faca asta, isi controleaza elevii si o sa aiba rezultate bune cu ei.

Cine ar mai fi? Cei care ne conduc? Ehh...oare cate rauri de cerneala or sa mai curga pentru ca cei care ne conduc sa ia niste masuri care sa sustina invatamantul romanesc? Oare cand o sa vrea sa faca ceva pozitiv? Pentru ca nu e normal sa permiti ca o multime de generatii de la revolutie incoace sa exporte tot ce e mai bun in strainatate iar in tara sa ramana doar rebuturi. Nu e normal ca batranii sa iasa la pensie iar in locul lor sa nu ai ce sa pui. Nu e normal ca zi de zi sa descurajezi cadrele didactice sa-si faca meseria prin salarii de mizerie, prin conditii de mizerie. Nu e normal ca in o groaza de licee si scoli sa vezi la catedra doar suplinitori si oameni care lucreaza la plata cu ora, pentru ca tu nu mai ai cadre didactice titulare care sa faca intr-adevar scoala! In timp ce toti acesti ani pe la ministerul educatiei s-au plimbat tot felul de abramburici si incompententi, am tot schimbat la curricule scolare de ne-au sarit capacele, fiecare ministru a venit cu reforma sa, fiecare cabinet a venit cu bacalaureatul sau, si atata am tot zapacit profesorii si elevii incat rezultatul se vede! Am ajuns sa dam examene sub supravegherea camerelor de luat vederi si a politiei! Am ajuns sa dam admitere pe baza de dosar, criteriul de examen la admitere fiind prea mult! Am ajuns sa fim invadati de facultati si diplome de licenta si bacalaureat fara nici o valoare!

Si, sa nu uit, ar mai fi ceva. Societatea asta pardalnica in care traim! Mentalitatea asta gaunoasa pe care am adoptat-o tacit toti si care ne duce la sapa de lemn pe toti! Poate ar trebuii sa stam toti si sa ne gandim, e bine unde s-a ajuns? Toti trebuie sa avem diploma? Oare nu mai avem nevoie de scoli profesionale? Oare nu mai avem nevoie de muncitori? De electricieni, zidari, instalatori, mecanici auto, strungari, sudori, fierari betonisti, electronisti, croitori,...? Toti trebuie sa fie absolventi de facultate? Indiferent ce anume, indiferent daca ii place sau nu, musai sa aiba o diploma, pentru ca asa e moda? Daca cretinul de vizavi din vecini are o diploma, tu de ce dragutule sa te lasi mai prejos?

Dar destul cu analiza..ar fi frumos si sa incercam sa vedem ce masuri s-ar merita luate ca sa salvam ce se mai poate salva. Si, as propune eu cateva
  • reintroducerea examenelor de admitere la toate facultatile. Ca in vremurile bune, sa se dea examen de admitere si macar atunci ne asiguram ca vom avea niste "boboci" care au un bagaj minim de cunostinte care sa le permita sa faca facultatea
  • examene de licenta nationale.Adica, licenta se da prin examen national cu subiecte comune pentru toti studentii de la un profil, iar lucrarile se corecteaza ca la bacalaureat in anumite centre. Nu e normal sistemul actual, cand se corecteaza lpe comisii de catedre si se dau note din burta la licenta pentru a avea candidati pentru master si studii aprofundate, sau pur si simplu pentru a nu te lasa depasit de notele pe care le dau alte catedre!
  • cadrele didactice sa nu mai fie platite in functie de numarul de elevi.Prea s-a ajuns la compromisuri si note umflate de teama ca daca nu trec destui elevi, o sa se desfinteze clasa/grupa si o sa ramai fara ore. Profesorul trebuie sa-si faca treaba fara sa se teama ca daca pica prea multi elevi facandu-si treaba corect risca sa ramana fara catedra.
  • realizarea unei curricule scolare moderne, care sa reflecte necesitatile pietei. Adica, hai sa terminam odata cu toceala si cu cantitatea, si sa ne concentram pe calitate. Sa ii invatam pe copii lucruri de care au nevoie, sa-i invatam sa lucreze pe calculator cu programe de care vor avea nevoie, sa-i ducem la practica in domeniile in care vor lucra, sa incurajam diverse firme si fabrici sa-si trimita expertii in domeniu prin scoli pentru a le prezenta copiilor ce ar putea sa ajunga. Sa-i invatam sa se exprime, sa participe la cercuri de creatie, sa-i implicam in proiecte de cercetare, studiu si grupuri de discutie.
  • incurajarea tinerilor dascali.Cine mama draq mai vine in invatamant pentru un salar de 1000 ron? Cand exista destule cazuri de femei de servici care castiga mai mult? Cand ai de intemeiat o familie, cand trebuie sa-ti cumperi haine, mancare, sa platesti o chirie sau o rata?
Si ar mai fi destule...insa sa se mai gandeasca si altii, ca de aia sunt platiti sa ne conduca!

Si ca o ultima remarca trista: Pacat ca au trebuit sa pice peste 50% dintre elevii de la bacalaureat ca sa intelegem cat de grava e situatia invatamantului din romania. Pacat de acesti copii, pentru ca ei trebuie sa traga ponoasele pentru greselile altora, oameni maturi care sunt direct raspunzatori pentru cei care le urmeaza!

duminică, 19 iunie 2011

Lupta vietii

Copiii nu-nteleg ce vor:
A plange-i cumintia lor.

Dar lucrul cel mai las in lume
E un barbat tanguietor.

Nimic nu-i mai de ris ca plansul
In ochii unui luptator.

O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Esti un nemernic
Cand n-ai un tel hotarator.

Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni,
Te lupti pe seama tuturor.

E tragedie-naltatoare
Cand, biruiti, ostenii mor.

Dar sunt eroi de epopee
Cand bratul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plange
Si-i un neom, ca-i dezertor.

Oricare-ar fi sfarsitul luptei,
Sa stai luptand, caci esti dator.

Traiesc acei ce vor sa lupte,
Iar cei fricosi se plang si mor.

De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara,
Caci moartea e menirea lor.

Colaj:
Trei titluri diferite, din trei ziare diferite, toate trei mi-au atras atentia in egala masura si m-au dus cu gandul la poezia lui Cosbuc cu care am inceput acest post. Pentru ca toate conduc spre aceeasi idee, a luptei omului pe acest pamant pentru supravieturie, pentru viata. Dar, sa le luam pe rand.

In primul, facem cunostinta cu Dumitru Iorga, un baiat de 20 de ani din Galati care traieste permanent cu o inima artificiala legata de el intr-o geanta. Un baiat pentru care un imbracatul, un dus banal, somnul reprezinta provocari, un baiat care datorita problemelor sale a ajuns sa fie izolat si evitat de cei de varsta lui, un baiat care se teme sa mearga prin locuri aglomerate de frica ca nu cumva vre-un hot sa-i fure geanta cu pretioasa sa incarcatura care il tine in viata. In acelasi timp, el este insa un baiat care nu se da batut si viseaza la un transplant de inima, la o prietena, la facultate,...la o viata normala. Un luptator, si sper sincer un invingator.

In al doilea, vedem reversul medaliei. O fata de 23-24 de ani dintr-un sat din judetul Vaslui care traieste legata vara in curte de un copac iar iarna priponita in grajd. Nascuta cu paralizie cerebrala, nu vorbeste si nu poate sa se hraneasca singura, nu distinge culorile si este tratata de catre "mama" sa alchoolica mai rau ca un animal. Importanti sunt banii pe care ii primeste de pe urma fetei, alocatia de 300 RON si ajutorul de asistent social de 350 RON, suficienti ca asa zisa ei mama sa-si cumpere bautura pentru "a uita de necazuri". Primarul era constient de situatie dar a inchis ochii, cei de la asistenta sociala stiau, dar nu au facut nimic, samd... Pentru mine acest caz are o rezonanta emotionala suplimentara, dat fiind ca am crescut intr-o familie cu o situatie asemanatoare insa cu final complet diferit. Parintii mei au renuntat la tot pentru a avea grija de sora mea si pentru a o face sa aiba o viata cat mai fericita, astfel ca a ajuns la 34 de ani cand nimeni nu ii dadea sanse sa treaca de adolescenta. Si aceasta fata e un luptator, inconstienta dar o luptatoare care se incapataneaza sa ramana in viata in ciuda acestui tratament inuman de care are parte din partea celei care ar trebuii sa-i fie mama. Nu conteaza cine suntem, cum suntem, viata are felul ei propriu de a se manifesta si de a-si cere drepturile.

Legat de al treilea articol, nu prea am mare lucru sa comentez, titlul este sugestiv, iar detaliile se pot citi in el. Insa, totul se leaga in mintea mea si de aceea am ales sa-l includ in colaj. Trecand peste cifre, el prezinta crudul adevar, suntem un popor sarac.
Lasati la o parte masinile de fite, cluburile exotice unde se consuma "bunatati" si se sparg intr-o seara sume de bani care reprezinta venitul unei familii medii pe o luna. Astea sunt pana la urma cazuri singulare in marile orase, care nu fac decat sa contureze si mai bine reversul medaliei. Daca media pe tara este atat de mica dupa cum spune articolul, iar o mica parte din populatie se lafaie in acest lux, ganditi-va care e starea celeilalte parti din populatie, a majoritatii. Ganditi-va la cei multi de la periferia marilor orase care scormonesc prin gunoaie, ganditi-va la cei multi de la sate care practica aceeasi agricultura medievala pe care au facut-o si stramosii lor, la cei batrani care traiesc de pe o zi pe alta, la cei asemeni parintilor acelei fete din judetul Vaslui.

Baiatul din Galati a fost un norocos pentru ca familia lui si-a permis sa-l sustina financiar in acele complicate interventii medicale in Germania, insa marea majoritate a celorlalti copii nu au acest noroc. Adevarul e ca am folosit acest cuvant "noroc" in mod impropriu, pentru ca nu e un noroc, e normal! Intr-o tara normala, membru al uniunii europene, toti oamenii ar trebuii sa poata beneficia de anumite servicii medicale vitale pentru ei. Este anormal ca in secolul 21 o fata grav bolnava, fara nici o alta vina decat ca s-a nascut, sa traiasca legata de un copac sau priponita in grajd cu animalele. Este anormal ca un copil sa fie abandonat pe camp la 10 luni de catre mama lui pentru ca nu isi permite sa-l creasca. Este anormal sa vedem la stiri cum copii sunt vanduti ca niste obiecte unor straini care au bani, ca cei bolnavi si infirmi sa fie ascunsi si tratati ca animalele.

Intr-o tara adevarata, condusa de niste oameni adevarati care se gandesc la cei pe care ii conduc, cazurile "speciale" se bucura de atentie "speciala". Si, asa cum a spus actrita Manuela Harabor, mama unui astfel de copil:
"E de datoria fiecaruia dintre noi, daca ne numim oameni, sa crestem bucatica asta din noi, sa-l iubim indiferent cum se naste. Un copil nu e rebut!"

miercuri, 15 iunie 2011

Nu exista tanar care sa nu fi incercat...

Cum? Nu stiti ce? Ei na...da nu se poate asa ceva mai oameni buni!

Ete replica "doamnei" Placinta la acuzatia adusa fiului sau, deja celebrul Palanet, ca a consumat canabis, atunci cand a facut el pe macho man de si-a batut iubita, a facut pipi pe o troienita de-a lui Daniel si si-a curatat pneurile la masina de fite pe un amarastean ce a incercat sa o apere pe iubita proprietate personala si sac de antrenament la box de palmele sale educative si pumnii moralizatori:
Referitor la droguri, eu nu cred ca exista vreun copilas d-asta de acuma care sa nu fi incercat ceva. Eu nu am incercat, pentru ca nici nu sunt fumatoare si nici nu ma intereseaza. Deci probabil ca asta este moda si probabil ca acolo unde a facut scoala, in strainatate, probabil ca toti au incercat

Mai mult, nu a fost un caz singular, potrivit sursei realitatea.net
Potrivit rezultatelor raportului medico-legal, Andrei Plăcintă a consumat încă din 2007 canabis. Mai exact o ţigară la două sau trei luni, spun medicii. În raport se mai spune că ultima doză administrată a fost la sfârşitul lui 2010.

Da, stiu ca nu va vine sa credeti ce ati citit, dar asta e adevarul gol golut. Nu o sa contrazic pe nimeni care va spune ca deh, astia de la Realitatea sunt partinitori si nu mai stiu ce sa faca ca sa puna in lumina proasta pe oricine atins de culoarea "oranj", insa, mai stiu eu o vorba veche romaneasca care zice ca fara foc, fum nu iese; si in orice zvon e si un sambure de adevar. Asta, plus ca oricat de anti-oranj ar fi realitatea, daca ar minti, i-ar da in judecata tanti palanet in secunda doi, v-o dau eu in scris ;) Asa ca, sa luam stirea drept buna si, daca aveti "copilasi" din astia pe la 20 de ani, sigur s-au ascuns prin ceva colt de toaleta, debara, bar de n-spe fite si au tras pe nas cate un picut de canabis, marihuana, sau poate chiar mai mult. Toti sunt niste drogati, daca nu credeti, mai cititi o data ce a afirmat madama Palanet mai sus.

Cred ca si daca l-am vedea pe stimabilul Palanet cu un Kalashnikov in mana tragand in ceva baba care trece prea lent strada pe trecerea de pietoni tot i-ar gasi mami o scuza, ca deh, asa is ei scumpii astia de copchilasi de acuma, mai se distreaza si ei putin ca doara asa e moda asta si asa ii invata acolo in strainatate unde a facut dragul de el scoala. Cum nu mai? Nu ati vazut doara in filme cum trag pe nas si se impusca? Asa e viata mai! Da mai, da nu va temeti ca nu patesc nimica, doara am vazut eu copilasii aia actorii dupa film, ca erau intregi si nevatamati, nu au patit absolut nimika! Da mai, pe cuvant de "pionier"!

De aia nu e buna scoala la noi aici asa in Romania, ca ies copii blegi, cu frica de dumnezeu si parinti. Trebuie musai trimis in strainatati ca sa invete ultima moda la tras pe nas, ultimele tehnici de batut prietena, ultimele manevre prin care dai cu masina inainte si inapoi pe vre-un fraier care se pune de'a strambu in fata ta, sau ultimele scheme de facut pipi pe troienita.

Ce stiti voi, amarastenilor cum e sa fii la zi cu ultimul racnet in materie...

luni, 13 septembrie 2010

Scoala vietii

"Diferenta dintre scoala si viata? În scoala, inveti o lectie, apoi dai un test. În viaţa, ai de dat un test care te invata o lectie."(Tom Bodett)

Ascultam radioul si ma uitam pe diverse siteuri, facandu-mi revista presei zilnice. Peste tot, acelasi subiect, care m-a facut sa plec cu gandul la nebunia din supermarketuri si parintii care scoteau cu grija bani din buzunar pentru a-si pregati odraslele pentru scoala. De azi incepe scoala!

Mai repede decat in alti ani, cu dascali tot mai prost platiti si mai nervosi, mai slab pregatiti si tot mai dezinteresati de predat. Cu parinti cel putin la fel de nervosi, satui sa-si arunce banii pe rechizite si haine, scarbiti sa vada circul din invatamant in timp ce copii lor sunt tot mai slab pregatiti.

Anul nou vine cu sperante si mai sumbre. Vor fi dati afara 10000 de angajati din invatamant. Nu stiu in ce masura vor fi acestia profesori avand in vedere ca si asa nu sunt destule cadre pentru cate catedre exista, probabil ca vor mai zbura afara bibliotecari, femei de servici, portari, iar in locul lor vor trece profesorii. Oricum, probabil ca nu se va isatura nici o doamna profesoara daca mai ia niste bani in plus pentru ca da cu mopul sau matura, si asa sunt destule care deja o fac.
O sa asistam din nou la o schimbare de curricula...a n-sprezecea, in urma ei d-l ministru Funebriu se jura ca o sa fie mai bine. Posibil, pentru domnia sa si cei care o sa o schimbe, mai mult ca sigur ca nu pentru cei vizati in primul rand de orice schimbare, si anume elevii. Lucru cu care deja m-am obisnuit, de vreo 15 ani incoace deja s-a inpamantenit termenul de "generatie de sacrificiu". In fiecare an, fiecare generatie care termina clasele finale este o generatie de sacrificiu. Si pac, pac...ne consolam cu asta si gata...

Cam asta e scoala in romania. Mergi la scoala pentru ca trebuie sa mergi si pentru ca toti zic ca trebuie, inveti o lectie predata cand/cum pentru ca de aia esti doar la scoala, dai un test pe care il iei cumva pentru ca profesorul trebuie sa si promoveze, termini o scoala pentru ca trebuie sa o termini daca tot ai intrat in ea si tot asa...pana te trezesti mare si frumos pe la 22 de ani..."somer cu diploma". De aici e simplu, fie iti iei sacul in spinare si valea prin strainatati sa ajuti la prosperitatea unei alte tari care stie sa se foloseasca de cei tineri, fie ramai sa te ingramadesti cu parintii prin ceva apartament sau casa, te angajezi ca vanzator in ceva supermarket sau distribuitor de produse sau, preferi sa iei somaj sau concediu de maternitate.

Exact vorba citatului cu care am inceput acest articol, in viata dai teste dupa care inveti lectii. Iar lectia e sumbra, ne face(cel putin pe mine ma face) sa ne gandim si sa ne intrebam "De ce oare am invatat atat? A meritat sa invat atat? Nu era mai bine daca faceam ca si colegii mei din generala care dupa 8 ani de scoala au mers la un liceu cu profil minier de 3 ani si s-au angajat in mina pe salarii decente? Sau, ajungeam un lacatus/mecanic/zidar/tamplar/electrician cinstit care daca isi vedea de treaba si lasa prostiile acum era un om aranjat si multumit? De ce sa inveti atata?"

"Cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama ca stii prea putin." (George Calinescu). Din pacate, in romania zilelor de azi, as adauga eu ca scoala vietii ne invata altceva si mai greu de suportat: "Cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama ca ai facut o greseala mai mare si esti un inadaptat care a visat prea mult!" :(

vineri, 2 iulie 2010

Podul de piatra s-a daramat, a venit apa si l-a luat

Versuri care pentru unii dintre noi trezesc amintiri placute din vremea copilariei. Versuri care pentru altii insa trezesc spaima si deznadejde. Versuri care in aceste zile sadesc in sufletele copiilor din Moldova teama. O teama de ape care ii va marca pe viata.

Iar in timpul asta clasa noastra politica isi da in stamba fara nici o jena. Ma uitam ieri la tembelizor ce a iesit si cu faimoasa lege care reglementeaza puterile ANI. Praf domnule, praf cum suntem si noi. Degeaba a tot zbierat Basescu ca si Moise in pustiu ca sa se faca publice averile alesilor si ale membrilor familiilor lor. Respectabilii nostri parlamentari, in frunte cu PDL-ii si d-l Frunda au votat pentru mentinerea secretului. Asa ca politicienii pot dormi linistiti, afacerile lor cu statul sunt in siguranta si doar cate o ancheta inopinanta a vreunui reporteras dornic de afirmare le-ar mai putea pune in pericol. Sincer, ma asteptam la asa ceva, ca doara nu visam eu nebunul ca or fi de acord stimatii politicieni sa isi faca publice rufele murdare. Inclusiv Basescu care probabil rade intr-un beci al palatului prezidential si isi zice in barba "Ce le-am mai tras-o la fraieri". Doamne, mare e nesimtirea unora pe pamant, si cum s-au adunat ei toti in parlamentul romaniei!

Din pacate Siretul distruge agoniseala de-o viata a saracilor din Moldova, iar ticalosii din parlament stau bine mersi pe banii nostrii si isi cresc burtile lor si celor din preajma lor. Nu stiu daca a remarcat cineva zilele astea tot uitandu-se la TV, dar nu am vazut nici o vila inconjurata de ape, nu am vazut nici un "instarit" care sa planga dupa averea lui. Am vazut doar amarati, oameni saraci, cu oratanii care sa le permita sa traiasca de pe o zi pe alta. Bogatul isi face vila pe deal, in zone ocrotite de furia naturii, cu ziduri groase in loc de gard care sa il fereasca pe el si familia lui de ochii lumii. Isi asigura o pozitie dominanta, sa poata sta departe de palmasi. Saracul in schimb, isi face casa in vale, pe loc drept, intr-un drept cu ceilalti ca si el. El are garduri din uluci de lemn sau plasa de sarma ce imprejmuiesc o curte plina de oratanii si doi/trei copii despuiati care fug de zor prin praf si se joaca. Peste el vine Siretul cu furie, tot la el vine si statul si ii ia si ultimul leu in taxe si impozite, si tot la el vine si popa dupa bani pentru biserica din sat. Pe el il vedem la televizor plangand ca a venit apa cu prapad mare pe capul lui si de abia a apucat sa fuga cu copii sai din calea apelor. Pe el, si pe baba Aglaie care tine strans la piept o gaina, buletinul si 100 de lei, singurele ei bunuri ce le mai are pe lumea asta. Oamenii astia nu au ce sa ascunda, nu au afaceri pe care sa le tina secrete, nu mai au nimic de fapt decat straiele de pe ei si inima care le bate in piept.

Acestia sunt oamenii care formeaza poporul roman. Si acestia sunt oamenii care desii greu incercati, tot mai au puterea sa si zambeasca si sa faca cate o gluma:
- "La mine in casa apa e inalta de un Boc si jumatate."
- "Mai la vale, la rascruce de drumuri era apa si de doi Boci de inalta."
Nu intamplator am adus vorba si de d-l prim ministru. Chiar vorbeam ieri cu sotia si ii spuneam ca mi se pare penibil modul in care se comporta. A mers in zonele inundate si s-a apucat domnia sa in pantofi si cu costum si cravata sa dea jos dintr-un camion un sac de pamant chipurile sa puna mana sa ajute la consolidarea unui dig. Jenant gest d-le prim ministru! Gest care imi aminteste de prima lopata de ciment pe care o punea Ceausescu cand dadea drumul la vreo constructie. Gest populist si ridicol, pentru ca nu e rolul domniei tale sa cari saci sau sa scoti namol cu lopata din casa unui amarat. Tu esti pus acolo ca sa conduci, ca sa dai ordine si sa iei masuri, sa te asiguri ca ordinele tale sunt indeplinite, si sa ajuti acei oameni cu vorba, nu cu caratul sacilor si lopata. Exista destui sa care saci si sa dea cu lopata, dar conducatori nu exista. Asta e blestemul nostru al romanilor, sa nu avem conducatori, doar hoti si oameni lacomi de putere si avere.

Pana cand? Pana cand Dumnezeu sau Siretul mai vrea...

duminică, 20 iunie 2010

Atentie...drum alunecos

Dupa mai multe zile caniculare, a venit vremea furtunilor. Parca s-au rupt cerurile si vrea Doamne Doamne sa ne pedepseasca pentru toate cate le-am facut si le facem. Si daca carosabilul e umed, la o frana brusca se produce fenomenul de acvaplanare si te trezesti cu botu-n malul de pamant de pe marginea drumului sau intr-unul dintre putinii pomi pe care mai ii vedem prin preajma soselelor.

Asa ca...atentie. Frana brusca poate sa ne aduca numai necazuri ;)

Trasand o paralela, tot un fenomen de acvaplanare se poate intalni si in atitudinea unora dintre cei care ne carmuiesc cu atata indemanare spre un viitor luminos. Doar ca la dansii acvaplanarea se manifesta printr-o plutire deasupra noastra a tutror, o rupere completa de realitate si vorbe spuse asa in plezneala, doar ca sa sune chipurile a vorbe de om "dastept si cu diploma". Ma rog, plutire, levitatie, paralelism...whatever, tot acvaplanare deasupra mocirlei formata din noi cei de rand se cheama :D

Ultimii doi plutitori sunt Adriean Videanu si Mihail Dumitru.

Nu am nici o indoiala ca de primul ati auzit vrute si nevrute, e o "personalitate marcanta" a vietii politice romanesti(daca se poate numi viata ceea ce fac dansii). Celebru datorita bordurilor minunate cu care ne-a impopotonat frumoasa noastra tara, in ultimele zile a fost luat la tinta de presa in legatura cu "casuta" mica pe care o detine la Snagov. Vizibil deranjat, d-l ministru a declarat ca viluta respectiva are doar 4 dormitoare pentru el si sotia sa, cei doi copii si unul dintre parinti, si a muncit zi si noapte pentru a o realiza. Intrebat cati romani isi permit sa aiba o casa de 1300 de metri patrati, domnia sa a decarat "Cei care muncesc, cred că îşi pot permite. Sunt un om care a muncit zi şi noapte multă vreme pentru a putea pune pe picioare un business adevărat." Asa o fi domnu ministru, cum zici domnia ta, muncitorul. As avea si eu insa niste nelamuriri la care as dori sa-mi raspunzi(evident ca o sa zboare porcii si o sa fim toti miliardari in dolari cand o sa se intample asta).
  • Daca stam sa ne uitam noi asa cinstit si obiectiv la situatia oamenilor din aceasta tara, si luam in considerare vorbele domniei tale, cam nimeni nu e harnic si toti suntem niste trantori. Incepand de la bunicii si parintii nostri, si continuand cu noi ceilalti, toti suntem niste trantori care nu muncesc. Pentru ca in afara de voi, harnicutii care ne conduc si lucreaza zi si noapte, numeni nu prea mai are vile de 1300 mp. Doar voi, impreuna cu Becali, Copos, Pascani, si alti cativa harnicuti ati muncit zi si noapte, restul toti 20 de milioane suntem niste trantori. Ah...si sa nu uit de alti oameni harnici si cinstiti, tiganii cu palate si manelistii. Toti, oameni cinstiti, harnici si plini de osardie muncitoreasca!
  • Acu, ca am lamurit cu harnicia, alta problema sefu. Daca ai fost atat de harnicut si de destept ca te-ai chivernisit asa de bine, cum se face ca tara asta e in...rahat? De ce nu ai facut nimica mataluta si pentru noi astia puturosii??? Te temi sa nu te murdaresti daca bagi si mataluta mana in mocirla sa ne scoti si pe noi din noroi? Daca tot esti capabil, si harnic, si bun, si muncesti zi si noapte fa-ne si noua nenorocitii un pustiu de bine.

Ehh, si pe cat de celebru e primul, pe atat de necunoscut e Mihail Dumitru. Adica, ministrul agriculturii oameni buni! Macar pe aista il inteleg, e necunoscut, conduce un minister care practic nu mai exista, si trebuie si el sarmanul sa se faca cunoscut cumva. Problema e ca a prins viteza prea mare, si cum e sezon ploios si multa mazga, a derapat rau de tot. Ilustrul necunoscut a avut ideea geniala sa ne intoarca in trecut acum vreo 30-25 de ani, cand toti eram vrednici pionieri si in fiecare toamna mergeam in practica la cules de porumb, cartofi, mere, prune. Din toamna, Ministerul Agriculturii vrea să ii scoata pe elevi la cules de mere, struguri sau cartofi. Astfel, copiii din marile oraşe vor putea face cunostinta cu "munca de la tara". Mai avea putin d-l ministru si incepeau sa-mi dea lacrimile amintindu-mi de Tanase Scatiu din "Viata la tara" a lui Duliu Zamfirescu. Imi amintesc si acum cu mult drag cum eram dusi la cules de mere de dimineata pana seara, si dupa o zi de urcat in copaci si scuturat creierii prin ei primeam 3 mere drept rasplata. Si eram controlati de doua ori, ca sa nu fim cumva hoti si sa luam mai mult de 3 mere. Si eram transporati cu tractorul, peste 100 de copii intr-o remorca cu 30 de scaune. Dar la porumb, ce frumos era. Acolo nu primeam nimic, si ne zgariam in pitiene de seara nu stiam cum sa ne spalam mai incet pe maini ca sa nu ne usture...tare.

Minunate vremuri, minunati conducatori. Incetuc, incetuc, acolo ajungem iarasi. Madama Udrea vrea sa ne duca la canalul Bucuresti-Dunare, d-l Dumitru planuieste sa ne duca copii la practica si munca in folosul partidului si tarii. Ahh, si sa nu uit, deja am auzit mai multa lume ca dragul de ANAF se baga fara nici o grija in depozitele bancare si pune popreala pe bani cand si unde ii taie capul. Ne indreptam spre democratie cu viteza luminii!!! Normal, de altfel, cand derapezi, mazga devine cleioasa si viteza creste :P

joi, 22 aprilie 2010

Curiozitatea la copii mici

Fiind tot pe fuga zilele astea, nu am apucat sa postez nimic despre multele ganduri ce-mi trec prin cap. Se pare ca acolo nu e nici o interdictie aeriana si zboara ideile mai ceva ca pe cel mai mare aeroport din lume. Dar, sa revin la oile, pardon, copilasul nostru.

Banuiesc ca nu e un secret ca un copil pana la 5 ani poate fi innebunitor de enervant cu eternele lui intrebari care incep cu "da de ce". Si e normal sa fie asa. Curiozitatea copiilor este trezita imediat de fenomenele din jur si de felul in care merg lucrurile in lume. Experientele senzoriale si lucrurile pe care le observa ii fac pe cei mici sa puna o gramada de intrebari care sa le satisfaca micile curiozitati. Este foarte important sa il lasi pe copil sa-si puna intrebari despre ce si cum merg lucrurile. Si e normal ca el sa intrebe, sa fie curios! Face parte din procesul de invatare.

Ehh...momeala a fost pusa...carligul e pregatit...sa pescuim :D Pestele pe care l-am prins azi se cheama Boc. E micut de felul lui, mai face si boroboate exact ca un copil, si ce e mai important e ca isi pune intrebari exact ca un copil mic. Cea mai recenta intrebare: "Da de ce motoarele tancurilor nu se opresc in nisipul din Irak iar cele ale avioanelor se opresc in cenusa din norul vulcanic? Care e deosebirea?"

Iar nenea Gabriel Oprea, ministrul apararii nationale, a raspuns prompt "Pentru ca motorul avionului ramane fara oxigen si se inneaca". Asa o fi d-le ministru? GRESIT!!!
Pai bine mai prapaditule de ministru al armatei, tu asa vrei sa-l educi gresit pe asta micu? Il inveti prostii si dupa ce ajunge mare o sa fie un tantalau prost informat care o sa aiba grija de destinele unei tari sau a unei populatii si o sa faca numa minuni! Fi mai responsabil cand ai copii prin preajma ta! Sarmana tara, vai de capul lui popor...:(

Iar tu mai pezevenghi mic cu ochelari, stai cuminte locului si asculta care e raspunsul corect! Cenusa e mult mai fina ca si nisipul. Cenusa se topeste mai repede decat nisipul si se depune in motorul avionului. Asta pentru ca avioanele au turbine cu reactie care se incalzesc foarte tare(peste 1000 de grade) si al caror mod de functionare presupune circulatia aerului prin palele elicii. Topindu-se aceasta cenusa, ea se depune in motor sub forma de zgura si distruge motorul. La tanc pe de alta parte, motorul e inchis si nu functioneaza pe baza unui flux de aer. Ai inteles puslama mica?

Iar acum, daca zici ca da...ia spune tu lui nenea...care e diferenta intre un tanc si un avion cand se opreste motorul? Ce se intampla cu ele cand nu mai merge motorul? :D Vedea-v-as pe toti politicienii intr-un avion din ala deasupra Carpatilor!

Nu ai inteles? Atunci, mai simplu, ca sa intelegi si tu si toti ceilalti portocalii, vorba cuiva mai mare si intelept care te-o crescut si te-o facut mare...iarna nu-i ca vara, da nici avionu nu-i ca tancu!!!

vineri, 26 martie 2010

primavara

Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.

A venit primavara!

A venit cu soare si caldura.

Cu triluri de pasari si glasuri de copii prin parcuri.

Cu flori inmiresmate si muguri in copaci.

Cu perechi de indragostiti sus pe Cetatuie(in Cluj).

Cu mieluti zburdand pe campuri fara sa stie sarmanii ce ii asteapta pe multi dintre ei :(

Cu post si Sfinte Sarbatori de Pasti.

Cu fustite colorate si decolteuri generoase prin oras.

Cu ochelari de soare, jeansi si tricouri mulate pe terasele din centru(in fata la o bere sau apa plata cu lamaie:P ).

Cu masini decapotabile din care bubuie muzica si motorete de mare viteza turate la maxim.

Cu praf, aglomeratie si accidente pe sosele.

Cu weekenduri innecate in gratare, mici si bere prin paduri.

Cu studenti care se imbata turta in curtea caminului, lasa gramezi de doze si pet-uri asezonate cu seminte de Nutline pentru femeile de servici si urla pana la 2-3 noaptea precum pisicile in calduri.

Cu scumpiri, taxe marite, impozite suplimentare, concedieri, reforme, mitinguri de protest si ordonante de urgenta.

Cu o clasa politica analfabeta, anagramata si complet dezinteresata de soarta celor pe care ii reprezinta.

Cu scandaluri, bombe si petarde sexi, circ media si presa de scandal in mare forma.

Cu pregatiri de mega-concerte rock.

Cu bune si cu rele, dupa cum sunt si oamenii buni sau rai...ce mai...cu de toate. Important e ca a venit in sfarsit!!!

vineri, 19 martie 2010

Parintele politist

Alta nazbatie troznita in mintea celor care se ocupa cu ministerul educatiei in Romania...noul proiect de lege.

Marea reforma a lui Danila Prepeleac cel Funebru, are printre prevederile ei si lucruri bune, nu pot sa neg asta, insa are si unele ilare de-a dreptul. Cum ar fi masura ca parintii vor semna un contract prin care se obligă să-şi trimită copilul la şcoală. Pentru chiul, părintele poate plăti amenzi între 500 şi 5000 de lei sau poate fi pus să muncească în folosul comunităţii.

Ca nu mai stiu autoritatile romane cum sa scoata bani si din piatra seaca e clar pentru toata lumea de ceva vreme. Insa, sa plateasca parintele pentru ca odrasla sa chiuleste...e o masura care tine mai degraba de domeniul tragi-comicului. Stau si ma gandesc cu amuzament, oare ce naiba o sa faca parintii odraslelor care vor chiuli?

De batut, nu o sa-l poata bate...ca o sa le sara in gat autoritatile de la protectia copilului. De "educat" cu vorba buna, iarasi nu o sa poata, ca nu o sa aiba cu cine sa vorbeasca. Probabil ca singura varianta o sa fie sa faca pe politistii. Il ia de manuta pe copilas si il duce la scoala; iar scoala inchide usile cu 10 lacate si gratii serioase de fier forjat, sa nu poata "evada".

Alt scenariu dragut ce-mi vine acum prin minte. Tati, Mami...daca nu-mi dati bani sau nu-mi luati aia, sau nu ma lasati sa ma duc nu mai stiu eu unde...fug de la scoala! Ori imi dati mie bani, ori ii platiti amenda la stat...ce preferati? Sau mai rau...va trimit astia sa culegeti gunoiul din parc si sa maturati strada :))

Dar destul cu pesimismul. O sa inchei cu o melodie frumoasa, plina de optimism, pe care o dedic tuturor celor care se pregatesc de bacalaureat si de ... viata. Multa bafta ;)

joi, 4 martie 2010

Petre Ispirescu: Basmele Romanilor


O chestie ce-mi place la siteul ziarului Gandul...au o rubrica intitulata "Ce citim".

In ziua de azi, lectura devine o problema. Mai ales in randurile tinerilor, care sunt pe zi ce trece mai necititi si din pacate cu un vocabular mai limitat. Asa ca, nu pot decat sa salut initiativa celor de la Gandul, care incearca sa faca lumina in aceasta directie. Si, nu pot sa nu uit, de cei de la Adevarul, care prin colectia lor de carti reprezinta o adevarata compresa cu apa rece pentru sufletul meu indragostit pentru vecie de carti si lectura.

Sa revin insa la ziarul Gandul si rubrica lor destinata lecturii. Am observat de multa vreme aceasta rubrica, insa azi nu am mai putut rezista tentatiei, avand in vedere cartea despre care era vorba: "Basmele romanilor" de Petre Ispirescu. Cati dintre noi nu isi amintesc cu drag de povestirile care ne-au incantat copilaria?
  • Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
  • Praslea cel voinic si merele de aur
  • Sarea in bucate
  • Ileana Simziana
  • Greuceanu
  • Fata saracului cea isteata
  • Insira-te margaritari
  • Fat-Frumos cu parul de aur
  • Zana zanelor
  • Pasarea maiastra
  • Aleodor imparat

Asa ca, o sa ma adresez tuturor parintilor cu copii pana la 10 ani: daca nu le-ati cumparat inca aceasta carte, faceti bine si o cumparati cat mai repede, pentru ca e pur si simplu pacat sa nu o faceti.

Amintiti-va doar cu cata placere ati citit aceste povesti si cum visati cu ochii deschisi la fati frumosi si ileane cosanzene. Iar daca cumva nu ati citit sau nu ati visat, inseamna ca va lipseste ceva ce nu o sa mai gasiti niciodata!

joi, 25 februarie 2010

Omul - criminalul suprem

Pretindem ca suntem fiintele cele mai inteligente de pe planeta. Ne autosituam in varful lantului trofic, pradatorul suprem..."il capo di tuti capi"!

Insa, in acelasi timp manifestam o adevarata placere spre crima. Evolutia civilizatiei umane nu a insemnat altceva decat o cursa a inarmarilor. De-a lungul istoriei am asistat de nenumarate ori la razboaie, crime politice sau religioase, epurari etnice s.a.m.d. Cand nu ne convine ceva, cand apare un obstacol mai mare in calea dorintelor noastre, se recurge relativ usor la crima. Iar lucrurile devin de-a dreptul oribile cand ucidem copii. Practic in aceasta directie lucrurile au scapat de sub control in momentul in care in nemarginita noastra intelepciune"am inventat" un nou concept - terorismul. Pui o bomba intr-o masina capcana, o duci unde e aglomeratie si boom...fara pic de mila, omori zeci de copii si femei si batrani. Frumos! Si demn...ce sa zic?

Statistica interventiei americane din Afganistan:
Un copil moare în fiecare zi în conflictul afgan, căzând victimă bombardamentelor, atentatelor sinucigaşe şi luptelor din ce în ce mai violente dintre talibani şi forţele occidentale, potrivit datelor furnizate miercuri de adjunctul secretarului general al ONU, Radhika Coomaraswamy.

O sută treizeci şi unu de copii au murit în bombardamente şi 22 au fost ucişi în operaţiunile forţelor speciale ale NATO. O sută douăzeci şi opt au fost victimele insurgenţilor, în timpul asasinatelor sau atentatelor sinucigaşe, potrivit ONU.

In total, trei sute patruzeci şi şase de copii au fost ucişi în 2009 în conflict.

Dincolo in Irak, aceeasi poveste. In Africa iarasi. Mai rau, nimeni nu prea mai vorbeste de cei care mor de frig si foame prin tarile subdezvoltate. In timp ce in evul mediu numarul copiilor care ajungeau la maturitate era scazut de boli si mizerie, in prezent ei sunt ucisi de foame si arme folosite cu lasitate si cinism pentru a atinge asa zise "scopuri nobile".

Stau si ma intreb...cum poti sa vezi ca e ceva bun intr-un atentat? Ca e normal sa ucizi oameni nevinovati? Nu zic, motive pot exista. Dar, daca cineva e criminal, trebuie sa fii si tu? Care e logica in asta? De ce am mai evoluat, daca continuam sa aplicam legea talionului; sau chiar mai rau, omoram mai multi decat am pierdut? Ca sa nu mai vorbesc de asa zisele state evoluate SUA, care intervin prin lume cand le cade lor bine, pentru a "face ordine"! Da, lor le convine, ce sa zic? Doara nu se poarta razboaiele pe teritoriul lor, nu lor le mor copii si batranii. Si mai si isi justifica cheltuielile armate cu ocazia asta.

Daca acesta este pretul evolutiei si civilizatiei...sa intervenim cu armele ori de cate ori nu ne convine ceva si sa omoram fara discernamant copii si batrani...atunci mai bine ramaneam la statutul de maimute!

joi, 24 decembrie 2009

Ajun de Craciun

Practic...a mai trecut un an.

Stau la 8 dimineata in fata calculatorului in timp ce sotia mea inca mai trage un pui de somn si ma gandesc ca a mai trecut un an. Cum a fost acest an, cu bune si cu rele, o sa tragem linie si o sa socotim peste o saptamana. Deocamdata, azi e ajun de Craciun, se sarbatoreste nasterea lui Isus, asa ca sa ne bucuram de aceste momente si sa uitam pentru o clipa de viata de zi cu zi.

Stau si-mi amintesc cum era in copilarie aceasta zi speciala. Cata agitatie mai era in capul meu...trebuia sa-mi repet bine de tot colindul, trebuia sa-mi pregatesc steaua (aveam o stea mare, din pal, grea...arma mortala in mana mea daca se lega vre-un caine sau alt copil de mine) , sa-i bazai pe ai mei in sus si-n jos da de aflu ce cadouri aduce mosul... De pe la ora 15 nu mai aveam stare, imi luam frumos bocancii in picioare si caciula din piele de oaie in cap si valea...la colindat. Si ce mai rasarea sarmana stea...la fiecare casa tot rasarea ca sa le anunte ca astazi s-a nascut Hristos.

Daca primeam 5 leuti, la casa aia mai veneam si la anul. Daca nu...sa fie sanatosi, carpanosii naibii! Iar cand ieseam afara pe strada, ma intalneam cu alti copii si ne chestionam...Mai, tie cat ti-o dat? Numa atat? Nici nu ma mai duc la ei! Pai cum domnule...erau banutii nostri munciti. A doua zi eram ragusit de cat am tot colindat...macar cu niste bani sa ma aleg sa am de cumparat guma de mestecat din aia frumoasa cu masini sau fotbalisti inauntru. Hehe, am reusit sa-mi adun toata colectia de masini...vreo 300 de poze. Si cat am muncit pentru ele...numa eu stiu. Dar la schimb cu altii, cat ne mai tocmeam...

Sa revenim insa la datina de Craciun. Era frumos sa vezi strazile pline de copii care treceau de la o casa la alta. Era si mai frumos sa stai si sa asculti colindele care se auzeau de peste tot si se amestecau ridicandu-se spre cer. Era frumos sa auzi zapada scartaind sub picioare si glasurile ca de clopotei ale tinerilor colindatori. Spun tinerilor colindatori...pentru ca pe la 19 se termina tevatura celor mici si incepeau cei mari. Erau varste diferite, perioade diferite de "lucru". Nu puteai sa risti tu ala micu si parlitu(dar cu buzunarele doldora de banuti) sa te intalnesti cu matahala de doua ori mai mare ca tine si care mergea la colindat la fetele de prin zona...ca ramaneai si batut si fara bani.

Asa ca noi astia piticii, ne retrageam la casele noastre...ne ascundeam in camera la noi sau prin ce coltisor de camera gaseam noi mai ferit si ne numaram agoniseala. Papam bine, si apoi de mana cu mami si tati ieseam la colindat pe la neamuri, sau primeam neamurile la colindat.

Cum arata un ajun de Craciun in vremurile de acum? Rar mai prinzi care un copil care sa vina la colindat. Au trecut vremurile in care se umbla din usa in usa pentru cativa banuti. Acum copii sunt prea ocupati sa se dea pe internet, sa stea la povesti pe mIrc si messenger, sa se joace jocuri online, sau daca sunt mai mari de 14 ani sa mearga la agatat si baute prin nu stiu ce bar uitat de lume. Peste tot se aud sunetele sterpe ale micilor cutii muzicale de pe pomii impodobiti si e plin de becuri multicolore pe orice geam, stalp, brad, gard din curte. Dar totul e static...totul e mecanic si lipsit de viata. Nu mai auzi glasurile cristaline ale zecilor de copii care strabateau aerul rece de iarna. Nu mai auzi colindele transmise din mosi/stramosi de atatea zeci de generatii. Auzi doar melodii imprumutate din occident, melodii care nu spun nimic si care nu iti incalzesc deloc sufletul sa stii ca:

Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati,
Si va bucurati!

Mititel infasetel,
In scutec de bumbacel
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Vantul bate, nu-L razbate,
Neaua ninge, nu-L atinge
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Si de-acum pana-n vecie
Mila Domnului sa fie
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Si parca nici zapada nu mai vrea sa cada de Craciun...nu e asa? :(

duminică, 20 decembrie 2009

Peste jumătate din români nu au cumpărat cărţi în 2009

asa suna titlul unui articol publicat in Gandul.

Si nu ma surprinde deloc. Inca mi se pare chiar mare procentul si asta o afirm avand in vedere contextul politic-financiar in care ne aflam.

Probabil ca o explicatie a acestui 50% esta dat de avalansa de carti sa le zicem "low-cost" care au aparut pe tarabe, in special cartile ce se dau impreuna cu ziarul Adevarul. Felicit aceasta initiativa a celor de la ziarul amintit mai sus si ma declar fericit ca sunt unul dintre cei care au reusit sa adune toate volumele din colectie ce au aparut pana acum. Insa, daca stam sa ne socotim, cele 58 de volume aparute pana acum inseamna in jur de 600 de lei. O investitie modica in cultura, cam 44 de lei pe luna, s-ar putea spune la prima vedere, insa, daca stam sa ne uitam la suma totala, nu e chiar modica in Romania zilei de azi. Ceea ce face cu atat mai mult de apreciat staruinta celor care au reusit sa o faca.

Revenind insa la subiectul central al postului...si extrag noi fragmente din articolul care a generat acest subiect...
  • 62% din cărţile vândute sunt cumpărate de doar 9% din populaţie (segmentul celor care achiziţionează mai mult de două volume pe lună).
  • 22% dintre romani citesc o dată pe lună
Pai da. Normal avand in vedere nivelul de trai si grija pe care o perseverenta pe care o manifesta autoritatile romane in indobitocirea poporului. Cu cat omul e mai prost, cu atat e mai usor de manevrat politic si nu numai. As vrea sa vad si eu pe stimabilul domn xXx, candidat la un post caldut in parlament sau la presedintie cum merge pe la oameni si le da in loc de o galeata colorata politic si cate un litru de ulei sau kilogram de faina un pachetel cu o carte si ceva manuale si caiete pentru aia mici. O sa se intample asta in romania cand a face plopu pere si rachita micsunele....o spun eu!

Asa ca, hai sa scumpim noi tot ce e de scumpit, sa punem taxe si impozite pe tot ce misca, sa distrugem invatamantul, cultura si artele si sa ne pregatim cu mare atentie viitoarele generatii de ignoranti. Sa lasam sa moara de foame pe toata lumea si sa dam salarii mici ca sa isi cheltuie toti banii pe tigari, bautura si de ale gurii; ca nu care cumva sa le vina idei si sa-si ia naibii vreo carte!

Ca sa inchei...Cine are carte, are parte...parte de dureri de cap cand vede ce a ajuns traiul in romania. Asa ca dragi copii din tara'n treaga luati aminte la poza urmatoare

si lasati cartile naibii deoparte, ca nu vreti sa ajungeti profesori si medici care mor de foame, in timp ce analfabetii gen "primarele" Vanghelie care este, petardele gen "fata lui tata" cu multe "succesuri dar si esece", ciobanii instariti gen "Becali" sunt cei care ne conduc atat de la primarie cat si de la parlamentul europei.

Ignoranta este o binecuvantare.
(rezervata celor saraci cu duhul, as completa eu)

miercuri, 18 noiembrie 2009

Promovarea valorilor in Romania

80 de olimpici internaţionali au fost premiaţi de Ministerul Educaţiei cu sume cuprinse între 3.420 şi 10.580 de lei - realitatea.net

Toate bune si frumoase. Conducatorii mei pe linie de scarbici, s-au gandit in marea lor intelepciune ca ar da bine la media sa organizeze o ceremonie de premiere a elevilor cu rezultate exceptionale la olimpiadele scolare. Foarte bine, laudabil gest si sa speram ca acesti tineri vor reusi sa valorifice inteligenta deosebita de care au dat dovada, pentru ca nu am nici o indoiala ca au muncit enorm ca sa ajunga la acest nivel si chiar sunt niste copii deosebiti.

Insa, cam atat legat de ei. Pentru ca, tare mi teama, ca asemeni atator si atator alte cazuri, si acesti copii vor fugi cu prima ocazie afara din tara. Traiul intr-o tara precum a noastra, unde incultura si lenea sunt promovate peste tot, devine aproape imposibil pentru acesti copii. Si ei, asemeni atator alte valori, vor fi obligati sa plece din tara pentru a munci in domeniile pe care doresc sa le abordeze pe un salariu decent, pentru a fi respectati si pentru a-si face un rost in viata. Consider ca aici este de fapt marea drama a Romaniei de dupa revolutie, faptul ca nu s-a stiut sa se gestioneze situatia atator generatii de copii capabili si nici macar nu s-a incercat tinerea lor in tara. Toti cei care au avut o valoare reala au preferat sa plece pentru a devenii profesori, medici, ingineri in tari din occident unde au putut sa se realizeze pe plan profesional si sa fie respectati. Iar aici...a ramas ce a ramas...

Dar asta, stimabilii conducatori nu o spun, si nu vor recunoaste niciodata gravitatea situatiei. De ce sa o faca? Cu cat oamenii sunt mai prosti, cu atat e mai usor sa-i conduci...nu?

"Prostul are un mare avantaj fata de omul destept: este intotdeauna multumit de el insusi. "(Napoleon Bonaparte)