Limba noastra-i o comoara

Si e normal sa fie asa...e limba noastra, probabil unul dintre putinele lucruri care ne uneste cu adevarat pe toti cei care ne numim romani. Ce alte lucruri avem oare in comun care sa ne puna in evidenta mai bine nationalitatea decat limba pe care o vorbim?

Din pacate insa, in ultima vreme asist la o degradare tot mai accentuata a limbii noastre. Mai precis a modului in care ea este folosita in exprimare. Si nu o spun doar asa de capul meu, o spun pentru ca am observat acest lucru in urma contactelor directe pe care le am cu elevii mei. Asa ca, rezultatele statisticilor facute in urma noului sistem de bacalaureat mi se par mincinoase. Si o spun cu mana pe inima! Dar, ca sa fiu mai clar, iata ce anume spun aceste rezultate:

Conform rezultatelor finale făcute publice de Ministerul Educaţiei, nici un profesor nu a acordat un punctaj mai mic de 25 de puncte, din totalul celor o sută, cât reprezintă scorul maxim pe care îl pot obţine candidaţii. De altfel, majoritatea liceenilor (55%) au obţinut cel mai bun calificativ cu putinţă, anume "experimentat", ceea ce înseamnă că au convins comisia de examinare că înţeleg foarte bine un text la prima vedere, că au o capacitate foarte ridicată de sinteză şi de comentare a acestuia şi că se exprimă admirabil. Pe treapta imediat inferioară, anume "avansat", s-au poziţionat 32% dintre candidaţi, în timp ce doar 13% dintre cei 205000 de elevi au primit un certificat de utilizator "mediu".

Evident ca pun la indoiala corectitudinea evaluarilor facute. Nu de alta, dar, asa cum am spus si mai sus, stiu foarte bine cam ce cunostinte si capacitati de exprimare au absolventii de liceu. Pe langa lipsa crasa de cultura generala in domeniul literar, in afara da "a", "i" si celalte sunete "armonioase" pe care din pacate le intalnim si in exprimarea unor persoane publice gen parlamentari, acesti absolventi nu sunt de obicei in stare sa lege doua propozitii inteligibile si fara poticneli. Nu stiu cum au inteles examinatorii sa evalueze capacitatea de sinteza si comentare a candidatilor, insa experienta personala ma face sa o consider fie nepotrivita fie pur si simplu falsa. Pentru ca altfel nu-mi explic cum primesc calificativul "experimentat" niste elevi care peste 6 luni ajung pe bancile facultatilor si esueaza lamentabil in momentul in care sunt provocati sa se exprime.

Exista si o explicatie a acestui fenomen, explicatie pe care cei in masura refuza sa o vada sau mai rau, sunt constienti de ea, dar tac malc. Iar aceasta explicatie nu e valabila doar pentru proba de limba romana ci pentru toate probele de la examenul de bacalaureat. Si anume, faptul ca notele sunt umflate in draci. "Ce sa si faci cu ei, doara nu o sa pice toti acuma. Lasa, ca ii lasam sa scape, si sa-si bata capul cu ei urmatorii profesori. Sa-i pice aia daca vor." Si uite asa, se formeaza lantul slabiciunilor, si te pricopsesti pe cap cu studenti care nu sunt in stare sa lege doua propozitii inteligibile sau sa faca o operatie elementara de aritmetica. Iar cand il intrebi cat a luat la bacalaureat, rade si zice ca 7, 8 chiar si 9!

Doamne, doamne...ce as vrea sa pot sa filmez perlele acestor absolventi pe care ii primesc pe mana in fiecare an si sa ma duc cu acele casete sa le bat de cap tuturor profesorilor care le-au dat note mari. Pentru ca dansii au scapat de problema, pasand mai departe responsabilitatea altora, insa nu au facut un serviciu acestor copii, ci un deserviciu. Invizibil la inceput, dar un deserviciu. Le alimenteaza iluziile si sperantele lor si parintilor lor, ii incurajeaza sa insiste in incultura si ignoranta, ii fac sa devina niste pomanagii care asteapta sa beneficieze de slabiciunile sistemului si nu niste caractere puternice care sa aiba constiinta valorii proprii si care sa incerce sa faca ceva prin puterile lor. Toate acestea nu se vad cat sunt elevi, insa in momentul in care ies de pe bancile scolilor realitatea cruda ii aduce cu picioarele pe pamant. Pentru ca la orice interviu de angajare, aceste slabiciuni ies in evidenta. Asa ca, fie ajunge distribuitor Coca-Cola cu diploma de absolvent de facultate, fie geanta in spinare, si la emigrat! Cati din cei care au terminat o facultate intr-un anumit domeniu ajung sa si profeseze in acel domeniu?

Insa, destul cu indignarea si profetiile apocaliptice. Sa ma intorc la dulcea noastra limba romana, pe care absolventii nostrii de liceu o stapanesc cu atata pricepere...

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plîng şi care-o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Gazetar de romania

Ca si in alte domenii, nici presa nu scapa de ziaristi mediocrii al caror gramatica lasa de dorit si care vaneaza doar senzationalul. Nu o sa ma opresc asupra acestor paparazzi de care oricum mi scarba, ci o sa ma concentrez asupra celor care intr-adevar se numesc jurnalisti si lucreaza pentru ziare de prestigiu.

Si azi, am remarcat un articol scris in Gandul, totusi un ziar serios si pe care il citesc cu placere zilnic. Nu gramatica mi-a atras atentia in acest articol, ci modul in care este scris si modul de exprimare al autoarei care da un nou sens expresiei "ma zgarie in urechi". Titlul articolului...Cel mai gras român, Stelian, 350 de kilograme, baricadat în casă de ani întregi. Extrag fragmente din articol...

Dintre picioare îi atârnă ditamai burta, aproape până la pământ. Demult nu mai poate să stea cu picioarele apropiate; trebuie să le ţină mereu depărtate, să facă loc burţii. A măsurat-o odată şi avea în jur de doi metri. Ultima dată, bucureşteanul Stelian Jurcă a ieşit din casă iarna trecută, şi numai pentru câteva minute, să se ducă în grădină, până la veceu. Pe vremea aia n-avea chiar 350 de kile, dar oricum, tot pe acolo era. A căzut pe gheaţă şi căzut a rămas - de abia l-au ridicat trei vecini mai forţoşi. De atunci şi până acum n-a mai făcut un pas. Are 47 de ani şi şade numai pe marginea patului; se uită pe geam la nimic ore, zile întregi, din odaia lui minusculă.

Din vitrină îl privesc ursuleţi de pluş coloraţi şi răţuşte din gumă. Afară, pe sârma de rufe, stau la uscat chiloţi galbeni şi roz, uriaşi, cât o jumate de cearceaf de pat. Sunt cumpăraţi anume din magazin pentru graşi. Alături se usucă o lenjerie cu mulţi Tweety. În odaie, Stelian stă înconjurat de grămezi de telefoane mobile. Sunt ale vecinilor, îşi mai ocupă timpul cârpindu-le, să nu înnebunească de atâta stat. Dar trebuie să i le pună cineva în poală, că el nu poate să întindă mâna decât o juma de metru.

De vreo cinci ani nu mai poate nici să se întindă cu totul în pat - doarme numai culcat pe spate, cu burta în sus, cu picioarele pe podea şi cu vreo trei perne sub cap.

Patul e întărit cu proptele, baia durează cât o repriză de fotbal.

Cu baia e o întreagă poveste. Îl spală nevasta o dată la două zile şi durează cât o repriză de fotbal.

Si cam am terminat cu citatele...ajung. Probabil autoarea a fost bine intentionata si a vrut sa trezeasca compasiunea in sufletele cititorilor. Sau poate din contra... Insa, la stilul in care a scris articolul, probabil ca mai bine nu o facea. Pe langa faptul ca aduce a stirile de la ora 5, atat de "dragi" mie, modul in care este scris articolul imi provoaca un sentiment de penibil. Mai ales inceputul sau. Cum naiba, scuze pentru exprimare, poti sa ai o astfel de exprimare si sa scrii in asemenea hal. Chiar din mila pentru sa suferinta sarmanului om, nu scrii un asa rahat de articol. Citind acest articol gandul meu fuge la calificative gen: bascalie, scandal, insulta, marlanie, sadism, ironie, rusine...insa in nici un caz nu intrevad vreo urma de mila sau compasiune a autoarei pentru cel suferind.

Nu credeam sa ajung sa vad asemenea articol in Gandul...dar se pare ca m-am inselat. Rusine!