Nu pot sa nu preiau integral un articol absolut superb de pe siteul
descopera.roSi da, e un copy/paste, dar merita citit;)
Autor:
Nicu Parlog 
O zicala din Roma Antica spunea ca o veverita ar putea ajunge din Hispania in Italica pur si simplu sarind din copac in copac. Intr-atat de impadurit era Batranul Continent pe vremuri! Astazi, dupa secole de defrisari necugetate, revolutii industriale si tehnologizare galopanta, padurile mai acopera doar 44% din suprafata totala a Europei.
Aproape 80% dintre padurile europene sunt detinute de Rusia. Insumand o suprafata de circa 1 miliard de hectare, padurile Europei alcatuiesc 25% din totalul forestier al lumii. Iar daca tot ne-am lansat in analize pe baze de cifre si procente, atunci trebuie sa retinem ca doar 26% dintre padurile europene sunt considerate relativ salbatice, majoritatea acestora fiind situate in tarile din nordul si estul continentului. Mai jos am enumerat unele dintre cele mai importante paduri din punct de vedere al biodiversitatii si masurilor de protectie care le vizeaza. Evident, si factorul estetic a fost luat in calcul. Sper sa le vizitati pe toate, intr-o buna zi.
Padurile Trillemarka si Rollagsfjell, Norvegia
La granita de est a Norvegiei cu Suedia, ascunse si marginite de vaile Sigdal si Numendal, troneaza maiestuos cei mai salbatici codri din Tara Vikingilor. Vorbim aici de o suprafata totala de 205 kilometri patrati de padure batrana de munte care adaposteste cea mai bine pastrata vale din Muntii Scandaviei, Valea Trillemarka. Intreaga zona este situata la doar 100 km est de capitala Oslo si detine calitatea remarcabila de a mentine toate caracteristicile intacte ale stravechilor paduri norvegiene.
Perimetrul natural este alcatuit dintr-o aglomerare sublima de vai, versanti montani, rauri vijelioase, lacuri limpezi precum cerul inghetat al Nordului care se oglindeste in ele si, evident, copaci foarte batrani. Aici traiesc numeroase specii de pasari care gasesc conditii ideale de a trai, precum si cele mai mari populatii de rasi si glutoni din Norvegia.
Padurea Brothwood Corpse, Anglia
Singurele paduri relicte englezesti care au scapat de furia drujbelor si topoarelor se mai gasesc astazi doar pe Isle of Wight. Sunt administrate si protejate de catre Trustul National Forestier din Marea Britaniae si sunt formate in fragmente de paduri care au supravietuit din perioada medievala pana in zilele noastre. In mod traditional, codrul Brothwood Corpse a fost un teren de vanatoare al Casei Regale, pana cand afaceristul filantrop Frank Morey l-a cumparat pentru a-l dona, in anul 1926, Trustului National.
Printre cele mai importante obiective de aici, se numara stejarii si fagii de dimensiuni remarcabile. Fauna locului include soareci de padure, veverite rosii, multe specii de lilieci si nevertebrate. De prisos sa amintesc ca din aceasta padure magistral administrata nu poti rupe nici macar o creanga fara sa fii obligat mai apoi sa iti vinzi masina pentru a-ti plati amenda.
Padurile Komi, Rusia
Ansamblul de Paduri Virgine Komi, cum este catalogat de documentele ruse, este un obiectiv UNESCO de importanta mondiala. Padurile in cauza cresc in Republica Komi din nordul Muntilor Urali, Rusia. Avand o suprafata de 32.800 kilometri patrati, padurea Komi este cea mai mare padure virgina din Europa. Codrul nesfarsit apartine ecoregiunii de taiga de munte din Urali. Speciile de copaci des intalnite aici sunt molidul siberian, bradul siberian si tisa siberiana. Fauna este deosebit de bogata si variata: cerbi, reni, ursi bruni, lupi, glutoni, nurci, mistreti si iepuri.
Padurea a fost inscrisa pe lista siturilor UNESCO din anul 1995, fiind prima padure din Rusia care a devenit obiectiv ecobiologic de importanta mondiala. Recunoasterea a venit la timp, salvand padurea pe ultima suta de metri. Aceasta deoarece, profitand de haosul legislativ si coruptia din timpul guvernarilor Eltin din acea perioada, o rapace companie forestiera franceza (Huet Holding), cumparase deja dreptul de a distruge zona, intentionand sa defriseze complet arealul Komi. Din fericire, nenorocirea nu s-a produs, cea mai mare padure europeana scapand la limita de lacomia corporatista franceza si ignoranta oligarhilor rusi.
Padurea Beloveja, Polonia & Bielorusia
Uriasa padure de la granita polono-bielorusa este o ramasita din faimosii Codrii Mazurieni, urmasi ai imenselor paduri care se intindeau odiniaora peste Marea Campie a Europei de Est. Padurea, care acopera astazi circa 1.771 de kilometri patrati, este despartita de granita dintre cele doua tari, o mare parte din ea fiind inchisa de garduri destinate prevenirii evadarii zimbrilor din rezervatie. Beloveja, sau Bialowieska, in poloneza, si Belaveszkhaya, in bielorusa, este cea mai mare rezervatie din lume care detine zimbri, o turma de circa 800 din aceste maiestuoase animale supravietuind inca in batrana padure.
In trecut, Beloveja a fost destinatia de vanatoare preferata a panilor polonezi, care se intalneau aici anual. De fapt, Beloveja a fost declarata parc de vanatoare inca din anul 1514. Astazi, padurea este un adevarat etalon in privinta conservarii si dezvoltarii ideale a unei rezervatii. Beneficiaza de un muzeu cu specific local, un mare centru veterinar dedicat ingrijirii animalelor salbatice, precum si de serviciile mai multor ghizi care insotesc turistii in ceea ce poate fi numit singurul safari european de profil. Tot aici pot fi admirati cei mai masivi si inalti stejari din Europa, o serie de 11 stejari seculari inalti de peste 30 de metri. Liderul batranilor copaci este asa-numitul Tar al Stejarilor, inalt de 46 metri, cu un diametru de peste 2 metri. Varsta acestuia a fost estimata la 800 de ani si a fost declarat monument al naturii in Bielorusia, inca din anul 1963.
Padurile din vestul Caucazului, Rusia
Intregul ansambul forestier Pontic-Caucazian este detinut de Rusia, dar padurile respective cresc pe teritoriile republicilor nord-caucaziene Adigea si Karachay-Cerchezia. Codrii, inclusi in patrimoniul UNESCO, sunt situati la 50 de km nord de orasul-statiune Soci, intinzandu-se de la litoralul Marii Negre spre Muntele Elbrus. In urma studiilor de teren desfasurate de specialistii UNESCO, s-a relevat faptul ca zona contine singurul areal montan din Europa care nu a avut de suferit de pe urma activitatilor umane. Habitatele sunt exceptional de variate pentru o regiune atat de mica, cuprinzand campii, stepe, paduri, munti si ghetari alpini.
Padurile au fost declarate rezervatii din anul 1924, cand autoritatile sovietice au decis protejarea exemplarelor record din brazii lui Nordmann (Abies naordmanniana), inalti de 85 de metri - cei mai inalti copaci din Europa. Tot aici se afla o padure unica de tisa, situata in vecinatatea orasului Soci. Aproape o treime din totalitatea speciilor de plante este alcatuita din exemplare care nu mai sunt intalnite in alte parti ale lumii. Padurile caucaziene de vest reprezinta locul de origine a zimbrilor caucazieni, o specie de zimbri de talie mai mica decat zimbrii din padurile poloneze sau decat cei din Carpati. Ultimii zimbri caucazieni salbatici au fost ucisi de braconieri in anul 1926, zimbrii care populeaza astazi aceste paduri fiind urmasii celor care au supravietuit in gradinile zoologice ruse si au fost, mai apoi, incrucisati cu zimbrii polonezi si bizoni americani.
Padurile de la Biogradska Gora, Muntenegru
Aceste paduri sunt situate in regiunea muntoasa Bjelasica, in centrul Republicii Muntenegru, intre raurile Tara si Lim. Parcul National care le protejeaza acopera o suprafata de 54 de kilometri patrati fiind alcatuit din paduri relicte, pante si culmi muntoase de peste 2.000 de metri inaltime, plus un numar de sase lacuri glaciare. Cu toate ca este cel mai mic din cele patru parcuri nationale muntenegrene, Biogradska Gora adaposteste nu doar cea mai mare biodiversitate din randul acestora, ci si cele mai batrane si salbatice paduri din Balcani.
Aici traiesc 220 specii de plante, 150 specii de pasari, 10 specii de mamifere, si 86 specii de copaci si arbusti. Arealul a fost proclamat parc national in anul 1952, in apropierea sa fiind amenajat un monument care marcheaza locul unei batalii importante intre turci si sarbi.
Padurile Pyha Hakki, Finlanda
Frumusetea si salbaticia padurilor din inima Finlandei a facut ca aceste biotopuri sa fie protejate cu stictete inca din anul 1952. Padurile de taiga finlandeza sunt alcatuite in mare parte din pini si molizi. Cele care cresc in parcul national Pyha Hakki, acopera o suprafata de 13 kilometri patrati si sunt considerate de catre specialisti drept cele mai vechi paduri din Finlanda.
Dintre copacii protejati, se disting pinii scotieni si molizii norvegieni, plopii tremuratori, mestecenii arginii si aninii negri - care sunt cei mai inalti copaci din padure. Tot aici traiesc importante efective de ursi bruni, lupi, rasi, glutoni, mistreti, cocosi de munte, cocosi de mesteceni, reni, bufnite mari, ulii porumbari si acvile de munte.
Padurile de foioase din Apenini, Italia
Situat in lungul Italiei, de la nord la sud, precum o uriasa coloana vertebrala de piatra, lantul Muntilor Apenini adaposteste nu doar o fauna unica pentru peninsula italica, ci si unele dintre cele mai valoroase paduri europene. Toate padurile de aici s-au pastrat relativ intacte datorita altitudinii mari si a terenului accidentat, impropriu exploatarilor forestiere. Acesti codri gazduiesc specii rare si valoroase, precum papucul-doamnei, una dintre putinele orhidee europene, si ursul marsican, cea mai mica subspecie de urs brun din lume (astazi, in Apenini mai supravietuind doar 70-100 exemplare).
Ecoregiunea acopera doar partea nordica si centrala a Apeninilor, incluzand Muntele Corno, care atinge inaltimea record a lantului, cu ai sai 2.912 metri. Clima este blanda, fiind influentata de Marea Mediterana, dar ninsorile sunt, uneori, frecvente si abundente. Padurile de foioase din Apenini sunt alcatuite din fagi amestecati cu brazi europeni, unele exemplare din randul acestor conifere atingand 45 de metri inaltime. Printre animale, se remarca cateva specii endemice precum capra neagra si lupul de Apenini, caprioara, mistretul, jderul de piatra, dihorul, porcul spinos, nevastuica, bursucul, gaia neagra, acvila de munte, soimul calator, uliul porumbar si mai multe specii rare de ciocanitori.
Laurisilva de Madeira, Portugalia
Laurisilvele, sau padurile relicte din insula Madeira, reprezinta un ecosistem unic in lume. La ora acuala, laurisilvele constituie cele mai mai mari paduri de de dafini si lauri si sunt alcatuite in proportie de 90% din padure primara, neatinsa de sute de ani. Cele intalnite in Madeira sunt mai bine pastrate decat laurisilvele din insulele Azore si Canare. Sunt alcatuite din copaci batrani care ating uneori lungimi de 40 metri.
In Madeira, laurisilvele cresc la o altitudine cuprinsa intre 300 si 1.400 de metri si acopera o suprafata de 149,5 kilometri patrati. Au fost declarate monumente UNESCO in anul 1999. Cele mai valoroase specii de copaci sunt cele din genurile Ocotea Foetens, Persea Indica, Visnea mocaena si Apollonias barbujana. Laurisilvele acopereau in trecut, cand clima era mai umeda, intregul bazin mediteranean, insa in urma schimbarilor climatice si a defrisarilor, padurile de dafini se mai intalnesc doar in Madeira, Azore si Canare.
Padurile Romaniei... Viitor fara de speranta?
Printre povestile cu care ne place noua, romanilor, sa ne laudam se numara si aceea care afirma, cu aplomb si mandrie nationala, ca tara noastra detine cele mai mari si mai salbatice paduri din Europa. Din nefericire, mitul in cauza a fost adevarat doar pana in anul 1989. Revolutia din Decembrie a adus, printre altele, si mutilarea codrilor seculari ai Romaniei. In mod paradoxal, perioada comunista a fost cea mai propice pentru codrii romanesti: atunci am avut cea mai buna protectie impotriva taierilor abuzive si necugetate de padure. Regimul ceausist a mentinut atat padurile seculare, cat si padurile tinere, plantate si ingrijite prin eforturile si grija lui Marin Dracea, parintele silviculturii si impaduririlor din Romania.
Retrocedarea padurilor, in lipsa unor legi drastice de protectie, a reprezentat una dintre cele mai inconstiente si lacome masuri luate de catre guvernantii postdecembristi. Mii de hectare de padure au fost, astfel, masacrate si vandute pe nimic: proprietarii, in goana lor dupa o imbogatire rapida, nu au dat doi bani pe ecologie si conservarea mediului. Retrocedarea padurilor, alaturi de jaful organizat si taierile ilegale s-au constituit in cele mai mari pericole la adresa padurilor romanesti.
Asa s-a ajuns la situatia actuala, cand doar 26% din suprafata Romaniei mai este impadurita, in conditiile in care, conform normelor internationale, procentul minim de impadurire a teritoriului unei tari nu trebuie sa ajunga sub 25%, daca se ia in calcul crearea unor conditii de sanatate cat mai bune pentru populatie. Astazi, ne aflam sub media europeana, iar la capitolul paduri, Romania se afla pe locul 13 in Europa. Spre rusinea noastra, tari care au o clima si un relief identice cu cele ale noastre, stau mult mai bine, cand vine vorba de fondul forestier. Bunaoara, Austria este impadurita in proportie de 38%, Slovacia are 34,7% teritoriu impadurit, iar Bulgaria, cu care ne place sa ne comparam stupid, la absolut orice, are 32,5% paduri.
Tot in zilele noastre, fiecare roman beneficiaza de 0,33 hectare de padure pe cap de locuitor. In Europa, pe primele locuri intalnim tarile nordice: Finlanda (4,66 hectare la un locuitor), Suedia (2,88 ha) si Norvegia (2,32 ha).
Astazi, cele mai impadurite judete din Romania sunt Suceava, Hunedoara, Harghita, Alba, Bistrita, Valcea, Gorj si Buzau. Cel mai sarac judet in paduri este Calarasiul, care are doar 4,2% din suprafata impadurita, urmat de Teleorman, Constanta, Ialomita si Galati.
Din punct de vedere al padurilor relicte, specialistii au stabilit ca in vestul Carpatilor Meridionali se mai gaseste una dintre ultimele paduri intacte de pe Terra. Peisajul forestier respectiv include cea mai mare parte din Parcul National Retezat, precum si suprafete din Parcul National Domogled-Valea Cernei si din Geoparcul Dinozaurilor Hateg. Aici se intalnesc cele mai salbatice paduri de fag din intreaga Europa.
Celalat nucleu de paduri relicte din Romania este situat in nordul Carpatilor Orientali, pe suprafetele judetelor Suceava, Harghita si Bistrita, dar sunt in mare pericol de defrisare din cauza lacomiei clasei politice si a autoritatilor locale. Cum parca raul nu era indeajuns de mare, la nivelul anului 2010, nu mai putin de 15% din suprafata totala a padurilor Romaniei a fost vanduta unor companii internationale.
Prin urmare, jaful si distrugerea padurilor romanesti continua la proportii nemaintalnite decat intr-o tara din lumea a treia. Ce se va alege de padurile stravechi din Romania (in conditiile in care autoritatile vor sa construiasca o autostrada care va strabate Muntii Retezat), numai bunul Dumnezeu poate sti. Noi, romanii, nu mai suntem demult frati cu padurea...
