duminică, 31 ianuarie 2010

Gazetar de romania

Ca si in alte domenii, nici presa nu scapa de ziaristi mediocrii al caror gramatica lasa de dorit si care vaneaza doar senzationalul. Nu o sa ma opresc asupra acestor paparazzi de care oricum mi scarba, ci o sa ma concentrez asupra celor care intr-adevar se numesc jurnalisti si lucreaza pentru ziare de prestigiu.

Si azi, am remarcat un articol scris in Gandul, totusi un ziar serios si pe care il citesc cu placere zilnic. Nu gramatica mi-a atras atentia in acest articol, ci modul in care este scris si modul de exprimare al autoarei care da un nou sens expresiei "ma zgarie in urechi". Titlul articolului...Cel mai gras român, Stelian, 350 de kilograme, baricadat în casă de ani întregi. Extrag fragmente din articol...
Dintre picioare îi atârnă ditamai burta, aproape până la pământ. Demult nu mai poate să stea cu picioarele apropiate; trebuie să le ţină mereu depărtate, să facă loc burţii. A măsurat-o odată şi avea în jur de doi metri. Ultima dată, bucureşteanul Stelian Jurcă a ieşit din casă iarna trecută, şi numai pentru câteva minute, să se ducă în grădină, până la veceu. Pe vremea aia n-avea chiar 350 de kile, dar oricum, tot pe acolo era. A căzut pe gheaţă şi căzut a rămas - de abia l-au ridicat trei vecini mai forţoşi. De atunci şi până acum n-a mai făcut un pas. Are 47 de ani şi şade numai pe marginea patului; se uită pe geam la nimic ore, zile întregi, din odaia lui minusculă.

Din vitrină îl privesc ursuleţi de pluş coloraţi şi răţuşte din gumă. Afară, pe sârma de rufe, stau la uscat chiloţi galbeni şi roz, uriaşi, cât o jumate de cearceaf de pat. Sunt cumpăraţi anume din magazin pentru graşi. Alături se usucă o lenjerie cu mulţi Tweety. În odaie, Stelian stă înconjurat de grămezi de telefoane mobile. Sunt ale vecinilor, îşi mai ocupă timpul cârpindu-le, să nu înnebunească de atâta stat. Dar trebuie să i le pună cineva în poală, că el nu poate să întindă mâna decât o juma de metru.

De vreo cinci ani nu mai poate nici să se întindă cu totul în pat - doarme numai culcat pe spate, cu burta în sus, cu picioarele pe podea şi cu vreo trei perne sub cap.

Patul e întărit cu proptele, baia durează cât o repriză de fotbal.

Cu baia e o întreagă poveste. Îl spală nevasta o dată la două zile şi durează cât o repriză de fotbal.

Si cam am terminat cu citatele...ajung. Probabil autoarea a fost bine intentionata si a vrut sa trezeasca compasiunea in sufletele cititorilor. Sau poate din contra... Insa, la stilul in care a scris articolul, probabil ca mai bine nu o facea. Pe langa faptul ca aduce a stirile de la ora 5, atat de "dragi" mie, modul in care este scris articolul imi provoaca un sentiment de penibil. Mai ales inceputul sau. Cum naiba, scuze pentru exprimare, poti sa ai o astfel de exprimare si sa scrii in asemenea hal. Chiar din mila pentru sa suferinta sarmanului om, nu scrii un asa rahat de articol. Citind acest articol gandul meu fuge la calificative gen: bascalie, scandal, insulta, marlanie, sadism, ironie, rusine...insa in nici un caz nu intrevad vreo urma de mila sau compasiune a autoarei pentru cel suferind.

Nu credeam sa ajung sa vad asemenea articol in Gandul...dar se pare ca m-am inselat. Rusine!

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Surpriza Togo

Togo, suspendată de la următoarele două ediţii ale CAN!
Naţionala statului Togo, care s-a retras de la CAN-2010 în urma unei ambuscade ce a dus la decesul a doi dintre membrii delegaţiei sale, va fi suspendată de la următoarele două ediţii ale competiţiei, a anunţat preşedintele Confederaţiei Africane de Fotbal (CAF), Issa Hayatou.

"Comitetul executiv al CAF a suspendat Togo pentru viitoarele două Cupe ale Africii pe Naţiuni. Este o sancţiune regulamentară. A existat o intervenţie guvernamentală, ceea ce nu putem accepta", a precizat Hayatou.

Separatiştii din Cabinda au mitraliat autobuzul delegaţiei statului Togo, la 8 ianuarie, chiar înainte de începerea Cupei Africii Naţiunilor (CAN-2010). Ofiţerul de comunicare al echipei togoleze, Stanislas Ocloo, şi antrenorul cu portarii, Abalo Amelete, au fost ucişi în atac, iar mai mulţi membri ai delegaţiei togoleze au fost răniţi. Fundaşul echipei FC Vaslui, togolezul Serge Akakpo, se numără printre persoanele rănite în atacul armat.

Selecţionata din Togo s-a retras apoi de la competiţia din Angola, la cererea guvernului.


Parca am fi in Romania. Sau, mai degraba, parca Romania ar fi in Africa. Masura luata ma socheaza, dar in acelasi timp ma face sa ma gandesc ca nu suntem departe de situatii similare la noi in tara. Absurditatea cu care autoritatile si reprezentantii sportului din Romania trateaza sau reactioneaza la anumite situatii merge in aceeasi directie. Dupa ce amaratii aia de fotbalisti abia au scapat cu viata dupa o asemenea experienta traumatizanta, dupa ce si-au vazut colegii murind in fata lor, acum mai sunt si suspendati pentru doua editii, pentru ca s-a bagat statul peste ei. Parca ei ar fi de vina :))

Sa vedem ce o sa rezerve viitorul...se apropie Romania tot mai mult de statutul de "tara bananiera"? ;)

George Cosbuc - Lupta vietii



Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

Viata - o succesiune de alegeri

Pretutindeni in jurul nostru exista viata. De la gazele din iarba, la pasarile din inaltul cerului, de la microorganismele din mancare pana la pestele din acvariu, de la vecinul de 80 de ani din bloc la copilul din leagan; suntem inconjurati de dovezi ale vietii.

Ne nastem, copilarim, ajungem la maturitate, ne casatorim, avem copii, imbatranim si in cele de urma murim. Cam asta e ciclul vietii de mii de ani pentru oameni, si nu numai. Ne place, nu ne place, nu prea ne-a intrebat nimeni, e o realitate "cruda" pentru unii dintre noi si ne-ar placea sa o schimbam, dar din pacate nu se poate. Nu depinde de noi. Ceea ce depinde de noi e cum alegem sa ne traim viata.

- Alegem sa credem in Dumnezeu, Mohamed, Allah, Buddha...
- Alegem sa invatam, sa facem liceul, facultatea, doctoratul.
- Alegem sa iubim, sa uram, sa ne indragostim.
- Alegem sa avem o meserie sau alta.
- Alegem sa ne casatorim, sa avem urmasi.
- Alegem sa ne dam demisia.
- Ne alegem prietenii.
- Alegem un presedinte, un deputat sau senator.
- Alegem o marca de masina, un telefon, un calculator...
- Alegem sa mergem la o plimbare prin parc, sa lenevim in pat, sa facem sport, sa ne uitam la TV...

In orice moment suntem pusi intr-o situatie in care trebuie sa alegem. Si in functie de ce alegem, urmeaza alte si alte alegeri.

Unii zic ca viata e o lupta. Adevarat, e o lupta, dar o lupta cu tine insuti, cu alegerile pe care le faci si cele care le-ai face sau le-ai fi facut. Aici e de fapt marea problema a alegerilor: odata ce ai facut o alegere e posibil ca la un moment dat sa apara regretul ca nu ai ales altceva. "Acum, ca am facut asta, dupa o vreme imi dau seama ca nu am facut bine; mai bine faceam altfel". Si uite asa apare regretul. Insa nu ne dam seama ca "acum" e ulterior momentului in care a trebuit sa alegem. "Acum" suntem mai intelepti, mai experimentati, cunoastem mai multe date despre alegerea respectiva, deja am trait-o; si atunci e normal sa spunem asta pentru ca deja vorbim in cunostinta de cauza. E usor ca dupa un interval de timp sa ne dam cu parerea legat de o alegere, insa exact in momentul in care am facut-o nu aveam de unde sa stim ce o sa urmeze si care o sa fie consecintele ei. Puteam doar sa ni le imaginam.

In fiecare moment din viata suntem pusi in situatii in care trebuie sa alegem. Uneori avem doar cateva secunde sau minute sa optam pentru o varianta. Si de cele mai multe ori o facem fara sa ne mai dam seama ca facem o alegere, actionam instinctual. Nu avem timp sa ne gandim la consecintele acelei alegeri, nici macar nu ne dam seama ca suntem pusi in fata unui astfel de moment in care trebuie sa alegem. Asa ca, din punctul meu de vedere, regretul nu prea isi are loc in viata. Cel putin nu in orice moment. Nu incerc sa justific situatiile extreme, crimele, accidentele, si alte "alegeri" cu efect negativ; ele raman in continuare de blamat si cel care le infaptuieste trebuie sa raspunda pentru consecintele alegerilor sale. Acolo, regretul isi are locul. Dar nu in alegerile marunte, de zi cu zi, care fac parte din viata noastra.

Viata nu e o lupta cu destinul, cu cei din jur sau cu inevitabilul. Viata e o lupta cu noi insine, cu succesiunea de alegeri personale. Viata inseamna o evolutie continua, o inlantuire de evenimente si optiuni in urma carora vrem sa devenim mai intelepti, mai buni, mai competitivi si mai pregatiti pentru alegerile care vor urma. Sau, din contra...

Ne traim viata sub obladuirea ingaduitoare a "Liberului Arbitru". Fara sa ne dam seama, optam pentru o alegere sau alta in orice moment al vietii. Iar cea mai mare alegere dintre toate este viata insusi. Alege cum sa-ti traiesti viata, pentru ca e viata ta. Alege viata!

vineri, 29 ianuarie 2010

George Bacovia - Poveste



Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...

Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?

joi, 28 ianuarie 2010

despre autodistrugere

Locul crimei - Italia.
Victima - Adrian Mutu.
Autor - Adrian Mutu.
Arma crimei - droguri.
Motivul - prea mult bine.

Cam despre asta e vorba. Ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual. Nu ma intereseaza povestile de doi lei trei surcele legate de subiect ci ma intereseaza aceasta inclinatie spre autodistrugere a oamenilor. Nu e vorba despre un caz izolat si nu am nimic cu Mutu, el ca persoana ma lasa rece. De fapt, aceasta stire despre el e doar motivul care m-a facut sa ma gandesc la acest subiect. Subiect interesant, dupa mintea mea :D

Cum sa nu fie subiect interesant? Cand nu mai poti de bine, cand ai succes in viata, esti celebru, sanatos, ai o sotie frumoasa si bogata, copii sanatosi, o multime de oameni de adora, ai un inceput de an foarte bun...tu te apuci ca un prost si dai cu piciorul la toate recidivand in consumul de droguri. Nu e interesant? Cand ti bine, in loc sa te bucuri de asta, te apuci tu "inteligentul" si dai cu piciorul la toate. In timp ce alti oameni te invidiaza pentru asta si muncesc o viata intreaga ca sa aiba a mia parte din ce ai tu, tu esti suficient de "destept" ca sa strici totul.

Intalnim peste tot acest tipar. Oameni care au ajuns celebri pentru ca mai apoi sa moara in conditii stupide. Oameni care vin si confirma celebra maxima "de la extaz la agonie e doar un singur pas". Mutu nu e un caz singular, multi sportivi, cantareti, actori au patit la fel. E suficient sa amintesc numele lui Michael Jackson. Oameni care au avut totul pentru ca in secunda urmatoare sa piarda totul. De ce? Pentru ca nu stiu sa se bucure de ceea ce au. Pentru ca viata a fost prea buna cu ei, prea generoasa. Si pentru ca oamenii sunt inclinati spre autodistrugere.

Intregul progres al umanitatii de-a lungul timpului a insemnat in acelasi timp si o accentuare a acestor inclinatii. Am inventat atatea lucruri utile, dar in acelasi timp am inventat arme pentru a ucide. Am inventat energia nucleara dar si bombele nucleare. Am inventat vaccinuri si medicamente, dar si arme biologice, gaze letale, boli care ucid. Am inventat mancaruri, dar si alcoolul, tigarile, drogurile. Am inventat motorul, energia, masina, avionul; dar si poluam neincetat natura prin emisiile de bioxid de carbon rezultate in urma lor. Distrugem padurile, distrugem patura de ozon, provocam incalzirea globala si disparitia unor specii intregi de animale si plante. Ne casatorim si facem copii, iar apoi divortam si distrugem familia. Ne inselam partenerul de viata. Mintim si furam.

Cam asta face omenirea, distruge, omoara si se indreapta spre autodistrugere. Tot asta fac si oamenii. Doar ca la celebritati e mai evident, pentru ca ele pica de sus, si se simte. Pe cand la restul "muritorilor" nu e asa de mare caderea. Insa ea exista peste tot!!!

miercuri, 27 ianuarie 2010

Mergeti si scrieti pe blog!

Papa Benedict al XVI-lea a dat o nouă poruncă pentru preoţii care nu reuşesc să facă cunoscut mesajul creştin: „Mergeţi şi scrieţi pe blog”.

Prezenţa Papei pe internet a crescut în ultimii ani, iar acum îndeamnă preoţii să folosească toate uneltele multimedia necesare pentru a împărtăşi învăţăturile evangheliilor oamenilor din toate religiile şi culturile.

Folosirea e-mail-ului sau navigarea pe internet nu mai este suficient. Preoţii trebuie să folosească ultimele tehnologii pentru a conduce comunităţiilor lor, a spus Papa într-un mesaj făcut public de Vatican, potrivit BBC.

Mesajul pregătit pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor sugerează folosirea imaginilor, filmelor, animaţiilor, blogurilor şi a site-urilor.

Suveranul Pontif a spus chiar şi că preoţii ar trebuie să devină familiari cu aceste tehnologii chiar din seminar, dar a subliniat că folosirea noilor tehnologii trebuie să reflecte educaţia teologică.

Suveranul a lăudat noile metode de comunicare ca un „cadou al omenirii” pentru dezvoltarea prieteniei şi înţelegerii.

Am ales sa reproduc integral un articol de pe realitatea.net, pentru ca de data asta merita, dupa parerea mea. Adevarul e ca biserica (indiferent de cultul religios, ca e catolica, ortodoxa, reformata,...) nu are ce face decat sa se adapteze in faza noilor tendinte sociale si a stiintei.

Intotdeauna ea va juca un rol extrem de important in viata oamenilor; intotdeauna vom avea nevoie de credinta pentru a trece peste greutati si pentru a ne explica anumite lucruri care nu pot fi explicate; intotdeauna vom avea nevoie de divinitate macar sub forma unei puteri supranaturale pentru a justifica fenomene si evenimente pe care stiinta nu le poate justifica.

Insa, si nu cred ca gresesc cand afirm asta, religia pierde teren; preotii trebuie sa se adapteze noilor tendinte impuse de societate si trebuie sa renunte treptat la habotnicismul pe care il propovaduiam inainte. Biserica nu poate neglija aceste tendinte, trebuie sa se plieze lor, altfel rolul sau in societate se va stinge treptat. Nu am nici un dubiu ca generatiile tinere sunt tot mai putin interesate de credinta si religie; la fel cum nu am nici un dubiu ca biserica in sine traieste prin intermediul enoriasilor sai. Nu exista biserica fara oameni, nu exista religie fara adepti si nu exista divinitate fara credinta in ea.

Asa ca, fie ca ii place, fie ca nu, biserica trebuie sa se adapteze si sa tina pasul cu generatiile care vin. Evident ca aceste probleme au fost dezbatute de nenumarate ori de catre mai marii principalelor curente religioase. Nu am nici o urma de indoiala cand afirm ca toti acesti oameni din fruntea marilor religii, oameni extrem de culti si de inteligenti de altfel, au intors acest fenomen pe toate fetele lui si au ajuns la aceeasi concluzie, trebuie sa se adapteze si sa imbrace religia in straie noi. Folosind transmisiile TV si radio, diferite publicatii scrise si mai nou internetul.

Omul va avea intotdeauna nevoie de religie si credinta. Sunt extrem de putini cei care nu cred. Probabil ca nu exista om pe pamant care sa nu "creada" intr-o forma sau alta in ceva; chiar daca unii nu o recunosc. Suntem prea "imperfecti" si prea "doritori de perfect" ca sa nu credem in ceva. Intotdeauna vom avea nevoie de credinta. Ramane doar la latitudinea bisericii, si a preotilor in general, sa se adapteze pentru a continua sa ne pastoreasca credinta.

Iar biserica, dupa cum se vede, nu ramane in urma ;)

Inchei cu un citat din Blaise Pascal absolut fantastic, in opinia mea: "Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul."

marți, 26 ianuarie 2010

Semne bune anul are

"...Semne bune de belsug
Ca si brazda de sub plug."

Oare asa o fi? Probabil pentru unii, dar pentru majoritatea nu.

-Gripa noua a innebunit o tara intreaga, avem peste 100 de decese plus o isterie nationala cauzata de parerile pro-contra vaccin.
-Gerul din ultimele doua zile a ridicat la 10 numarul persoanelor decedate din cauza frigului. Iar de data asta e frig sanatos, din ala scolit prin Siberia, nu ceva pala de vant trecator din vestul europei. Colac peste pupaza, iarasi avem probleme cu gazele de la bunii nostri vecini si prieteni rusi, iarasi se decreteaza stari galbene si portocalii, la tembelizor e plin de stiri cu bucuresteni care scheuna de frig, iar dragii nostrii conducatori apar si dau interviuri cu mutre serioase in care anunta ca vor avea ei grija de noi, sa traim bine.
-Bugetarii o iau peste bot zi de zi. Fara tichete de masa, fara al 13-lea salar, fara locuri de munca pentru ca pana la finalul anului tre sa-si ia zborul 100 de mii dintre ei.
-Invatamantul e declarat falimentar si pagubos. Doctoranzii din toata tara fluiera a paguba de bucurie ca au trecut 3 luni de scoala in care nu au vazut nici un ban, doar stiri in care ministerele educatiei si muncii ii paseaza cu calm dosarele lor de la unul la altul mai ceva ca la un meci de tenis. Simulantii de la bac, sunt intr-adevar niste simulanti in timp ce profesorii din toata tara ingheata de frig si rod creta de foame.
-FMI ne da bani. Dar, pun conditii al caror efect il vom vedea doar peste cateva luni.
-Grecia e in colaps. Iar noi ne intrebam cand ne vine randul.

Mai aveti ceva de comentat romani? Mars la cersit in strainatate sau la munca. De comentat doar noi politicienii putem! Voi gura, si sa traiti bine!!!

luni, 25 ianuarie 2010

Frig de crapa pietrele

A venit iarna...

Ehh, ea a venit mai de demult, dar azi si-a facut simtiti coltii cu adevarat. Am iesit dimineata la 7:20 afara de am mers la examen, si dupa 5 pasi, am inchis fermoarul pana sus la palton....brrr.
Daca si eu m-am inheiat pana sus, inseamna ca a fost frig. Si apoi, fuguta pana in statie si ia primul troleu care apare, ca de nu ingheata urechile.

In troleu e bine. Beneficiem de avantajele transportului in comun modern din cluj. Adica de un numar mare, mare de calatori, inghesuiti bine unul in altul. Care stau in masina veche de 30 de ani mai bine ca si castravetii din borcanul cu muraturi al mamei. Toate bune si frumoase pana aici, dar cand trebuie sa pui mana pe tevile din troleu ca sa te tii de ceva, parca iti amintesti ca e iarna :D. Si, si mai grav, incep sa se amestece toate mirosurile de parfumuri din preajma, asa ca dupa 3 minute de stat in aceea atmosfera incepi sa te crezi in Nirvana ;)

Din fericire, ajungi la destinatie si trebuie sa cobori. Ahhh...acum stiu cum se simte un castravete cand e scos cu forta din borcan :)) Si mai grav, afara te intampina acelasi ger patrunzator care intra prin toate hainele si-ti aminteste ca totusi e doar ianuarie. Macar bine ca nu mai pute a parfumuri. Asa ca o luam rapid spre facultate, pasind cu mare atentie pe gheata de pe trotuar care iti aminteste inca o data ca "iarna nu-i ca vara" :D

Ahh, si inca un lucru...m-am si amuzat de cateva ori pe drum cand au trecut pe langa mine "cepe" cu doua picioare. Nu stiti ce e aia o "ceapa"? Imposibil! O recunosti dupa tinuta de "drepti" pe care o adopta in deplasare, deoarece nu se poate indoi din cauza straturilor de haine pe care le are pe ea. Iar daca cumva ai privilegiul sa asisti la o actiune de dezbracare a unei cepe, o sa constati cu stupoare, ca dupa ce da jos de pe ea un dulap de haine, ramane o fata micuta si uscata cat un pai de te si miri cum naiba pot sa incapa atatea haine pe o asa scobitoare de om :))

Frig mare domnule. Frig de "ingheata si urechile la magarus" - vorba veche din popor ;)

vineri, 22 ianuarie 2010

Mi se rupe...

...sufletul cand vad pe ce drumuri merg cu masina. Aceasta este afirmatia domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor din tarisoara noastra bananiera.

Sincer, eu chiar il cred pe domnul ministru. I se rupe! Pe bune

Si nu numai domniei sale i se rupe. Si celorlati ministrii, parlamentari presedinti si in general tuturor celor care au condus romania in ultimii 20 de ani. Tuturor li se rupe...sufletul. Singurii carora nu li se rupe, sunt romanii de rand, profesorii, medicii, militarii, pompierii... Lor nu li se rupe, pentru ca nu mai au ce sa li se rupa. Poate isi rup de la gura cate una alta ca sa-si hraneasca si sa-si imbrace copii, dar lor sigur nu li se rupe. Din contra, mai degraba lor li se indoaie mandria, se incovoaie sub apasarea dobanzilor si taxelor, a pomenilor electorale, dar nu se rupe domnule! Culmea!

Doar dragilor nostrii conducatori li se rupe... Deh, ei pot ca au ce sa li se rupa...vorba lui musiu Paleologu.

joi, 21 ianuarie 2010

50.000 euro!

Aceasta este incredibila suma pe care statul roman a donat-o sinistratilor din Haiti. Pana si Republica Moldova a donat dublu.

Nu ca am rupe noi gura lumii de bogati ce suntem. Din contra... Dar, decat sa vorbesti de aceasta suma, mai bine taci naibii din gura si nu dai nimic. Pentru ca esti pur si simplu penibil!

In timp ce conducatorii nostri mult iubiti se lafaie in opulenta si salarii cu multe zerouri, in timp ce doar Basescu a cheltuit in campania electorala peste 3.5 milioane euro(vorba vine, suma este probabil mult mai mare, insa atata s-a declarat oficial), Romania - adica o tara - doneaza 50.000 de euro unei tari distruse de o calamitate naturala, suma echivalentul unui apartament in Bucuresti, Cluj sau alt oras important. Lamentabil!!!

Dar aceasta e doar parerea mea!

miercuri, 20 ianuarie 2010

PSD schimba seful?

Nu sunt fan PSD, din contra as putea zice. Dar, nu sunt nici indiferent la ce se intampla in jur. Si momentan, din ce am eu impresia, scapam de "prostanacul" lui Iliescu.

Cel putin, asa am eu impresia. Se pare ca l-a afectat rau de tot flacara violeta. Intamplator m-am uitat ieri si pe TV la stiri, sa vad ce se mai intampla, si am observat ca tot mai multe voci din PSD cer capul lui Geoana. Mitrea ii cere demisia din fruntea partidului si a senatului, Severin il considera principalul vinovat pentru pierderea alegerilor, Hrebenciuc declara ca nu stie cu cine sa voteze, lui Iliescu ii e dor de un congres serios cu dezbateri si polemici, Nastase nu zice da, dar nici nu unei candidaturi, Ponta face pe desteptul si rade batjocoritor. Iar sarmanul Geoana e tot mai invizibil, ascuns dupa aceeasi flacara violeta.

Nu o sa plang dupa el, asta e clar. De mult am spus ca taica Ilici are dreptate, e un "prostanac". Moale si slab, fara o atitudine care sa inspire barbatie si incredere, m-am mirat de multe ori cum mama naibii a putut Geoana sa fie ambasador al Romaniei in SUA. Totusi, vorbim de SUA, nu o tara bananiera din lumea a treia. Sau, poate ca tocmai aceasta moliciune sa-l fi ajutat sa joace si el un rol de YES-Man? In fine, nu prea conteaza.

Cum nu prea conteaza nici daca dispare sau nu cam orice politician de la noi. Aluatul e acelasi, doar spoiala e diferita.

Oare cand o sa avem si noi niste politicieni care sa inspire incredere, care sa ne faca sa mergem la vot pentru a-i sustine si a da un vot pozitiv, nu unul negativ impotriva altui candidat? Ok, pica "prostanacul", dar cine vine in locul sau? Iarasi Nastase cel manjit? Mitrea, sindicalistul emancipat? Diaconescu, eternul candidat bun la toate? Aceleasi fete, aceleasi mutre acre si care nu vor ridica stigmatul de partid rosu de pe fata PSD. Nu ca mi-ar pasa daca se alege praful de partidul respectiv oricum !

marți, 19 ianuarie 2010

Uraaa...suntem la conducere!

Ce poate fi mai minunat?...Ce poate sa te binedispuna si sa te faca sa-ti incepi plin de energie o noua zi decat sa citesti stirea urmatoare de pe realitatea.net potrivit careia suntem in sfarsit la conducere:

Romania, în capul listei saraciei din UE


76% dintre romani nu-si permit nici macar o saptamana de vacanta, 19% nu-si permit o masa cu carne macar odata la doua zile, 49% nu isi permit sa aiba o masina personala, iar 25% nu au resurse materiale ca sa-si incalzeasca adecvat locuinta.

Studiul privind starea sociala in UE in 2008 si dat publicitatii luni ia in calcul doi indicatori si anume riscul de saracie si rata de privatiuni materiale.

Potrivit Eurostat, cel mai mare risc de pauperizare se inregistra, in 2008, in Letonia (26%), Romania (23%) si Bulgaria (21%). Romania se afla si in topul Tarilor europene cu cea mai mare rata a privatiunii materiale, cu 50%, depasita doar de Bulgaria, cu 51%, in timp ce in Luxemburg, Olanda si Suedia, privatiunea materiala e cea mai scazuta (4 respectiv 5%).

La nivelul UE, 17% din populatie sufera privatiuni materiale, remarca Eurostat. Indicatorii individuali care oglindesc nivelul de privatiune materiala sunt, in viziunea Eurostat posibilitatea de-a cumpara un automobil personal, de-a avea o masa continand carne, de-a avea destula caldura in case si de-a petrece o vacanta de o saptamana in fiecare an departe de casa.

Atentie, studiul se refera la perioada de pana in 2008. Daca luam in considerare situatia actuala cu criza financiara si gripa AH1N1, coroborata cu antiperformantele guvernelor Boc, putem sta linistiti...eu zic ca am preluat conducerea. Suntem in sfarsit in pozitie de lideri si favoriti sa ajungem primii la linia de sosire.

Ce sa mai spunem, ca acum avem si flacara violet care ne vegheaza atenta fiecare miscare. Nici o sansa dragi romani, stati linistiti si congelati in caminele voastre si mai roadeti cate un gram de salam din carne de cal si soia, ca nu mai putem fi depasiti. V-o garantam noi, clasa politica din romania, singurii dintre voi care ne permitem vacante departe de casa. Vacante de cate un an, nu o saptamana. O saptamana pe an ne facem ca lucram(adica dam legi in favoarea noastra) iar in restul timpului suntem in vacanta, ca sa refacem coeficientul mediu pe tara.

Sarmana Europa, cum nu ai stiut tu ce-ti iei pe cap cand ai acceptat aderarea Romaniei la Uniunea Europeana!

luni, 18 ianuarie 2010

Rasul ne face mai buni

Sa radem impreuna cu Bran.

Pe numele real Oliver Hardy, alaturi de prietenul sau Stan(Stan Laurel) ne-a descretit de atatea ori fruntile cu filmele lor inconfundabile. De ce am ales aceasta zi pentru a scrie despre ei? Pentru ca azi, 18 ianuarie 2010 se implinesc 118 ani de la nasterea lui Bran. Nu e o cifra rotunda, recunosc, insa cautand pe internet azi ce evenimente s-au petrecut de-a lungul timpul in aceasta zi, mi-a sarit in ochi numele sau. Si, nu am putut sa nu rezist tentatiei de a-mi incepe saptamana cu un zambet care sa ma faca sa-mi amintesc de cascadorii rasului din copilarie, care sa ma binedispuna si sa ma faca sa fiu mai bun. Pentru ca e adevarat, rasul ne face mai buni.
  • Rasul si veselia sunt sarea si piperul vietii, si in acelasi timp singurele lucruri omenesti.(Calistrat Hogas)
  • Rasul e ca soarele: alunga iarna de pe chipurile oamenilor.(Victor Hugo)
  • Daca nu am putea sa radem, am innebuni cu totii.(James William Buffett)
Viata e oricum scurta si plina de greutati. Ne zbatem sa trecem peste dificultati, sa realizam ceva in timpul petrecut pe pamant, sa ramana ceva in urma noastra. Dar, sa nu uitam sa si zambim, sa ne bucuram de viata, sa incercam sa ne pastram umanitatea prin aceasta simpla manifestare a veseliei - rasul. Si sa nu-i uitam pe Stan si Bran, doi oameni care in parerea mea se ridica la acelasi statut de nemuritori despre care vorbeam si in alte posturi anterioare. Ne-au facut sa radem pe noi si pe atatea generatii. Ne-au adus zambetul pe buze pe vremea comunismului cand nu prea aveam motive sa radem.

E cineva oare peste 25 de ani care sa nu fi auzit de Stan si Bran???

Stan si Bran - Petrecere la Hollywood - gamato.ro

duminică, 17 ianuarie 2010

Universitatile din Romania sunt cele mai corupte din UE!

Nu o zic eu, o zice insusi domnul Andrei Marga - rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj si fost ministru al educatiei intre 1997 si 2000 intr-un interviu acordat publicatiei Adevarul.

Si cam are dreptate. Nu are rost sa repet afirmatiile dansului, ele pot fi citite in respectivul articol. Doar tin sa subliniez faptul ca desii sunt de acord cu cele afirmate de domnia sa, nu pot sa nu remarc ca starea actuala a invatamantului din romania se datoreaza si domniei sale, doar nu a fost ministru al educatiei timp de 3 ani degeaba, sau rector al uneia dintre cele mai prestigioase universitati din tara incepand din 1993.

Daca nici dansul nu a avut posibilitatea sa reformeze sistemul de invatamant din Romania, atunci cine doamne???

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Nemuritorul

Aseara eram prea obosit dupa 10 ore de scoala + 3 de condus noaptea spre Bistrita ca sa mai fiu in stare sa scriu despre acest subiect...insa nu am uitat!

Ieri a fost 15 ianuarie...pentru multi o zi ca oricare alta, pentru altii care s-au uitat la stiri poate ca au vazut ceva stire strecurata pe furis despre acest subiect. Ieri s-au aniversat 160 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu - Luceafarul poeziei romanesti dupa cum au convenit altii mult mai destepti si mai in masura sa o faca decat mine.

Eu prefer sa-i spun Nemuritorul, pentru ca este primul dintre romani care poate sa fie considerat astfel; dupa opinia mea. Si sunt gata sa afirm ca atunci cand Eminescu nu va mai fi studiat in scolile din romania, noi nu vom mai exista ca si popor si tara. Altfel nu! Cat vom exista noi pe acest pamant, Eminescu va fi subiect special in programa scolara. Cat va bate o inima de roman pe aceste meleaguri Eminescu va continua sa traiasca viu prin macar o parte din versurile sale. Eminescu este cel mai mare Nemuritor roman, si va ramane asa probabil pentru totdeauna!

Genial, romantic, indragostit, autor atat de poezie cat si proza, jurnalist, Eminescu va ramane in continuare cunoscut ca poetul nostru national. El va fi poetul nepereche al Romaniei. Da, sfarsitul sau a fost tragic si prematur; si de ce sa nu recunoastem, Eminescu a fost nebun...dar probabil ca numai cei nebuni pot fi si geniali in acelasi timp. Trebuie sa ai macar un strop de dementa ca sa fii in tare sa scrii asa ceva. Trebuie sa fi nebun ca sa poti sa asterni pe hartie niste versuri atat de actuale si acum, dupa atatia ani, precum cele din Epigonii, Glossa sau cele atat de dragi mie din Scrisoarea III pe care o sa le si citez aici:
Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Eminescu a fost un vizionar. Eminescu a fost si este un model de om care prin ceea ce a creat pe pamant a reusit sa atinga nemurirea. El este un exemplu ca nu conteaza "averile" ce le adunam pe pamant, ci ceea ce lasam in urma noastra.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

vineri, 15 ianuarie 2010

Inca o generatie a scapat

Azi am avut ultima zi de seminar din semestrul acesta.
Au mai scapat o tura de copilasi. Au scapat, vorba vine..ca de scapat inca nu au scapat, acum urmeaza stresiunea, adica partea cea mai "nasoala" daca ar fi sa folosesc limbajul lor. Ca sa fiu cinstit, mai degraba am scapat doar eu de ea, pentru ei de abia acuma incepe greul. Tipic pentru sistemul de invatamant din facultatile din romania...merge saracul student 14 saptamani la cursuri si seminarii, vine stimabilul domn profesor si le toarna in cap cursuri si seminarii cat duce trenul, iar la final, in "stresiune" vine sarmanul elev si trebuie sa scuipe afara tot ce a avut de invatat. Scuipa azi, si uita maine, ca trebuie sa o ia de la capat.

Asta, daca a invatat. Ca daca nu, nu are ce sa scuipe, decat poate pe "stimabilul"profesor care la randul lui nu rateaza nici o ocazie sa se "razbune". Cam asta e de fapt atmosfera in cadrul facultatilor; un fel de joc de-a hotii si vardistii sau pisica si soarecele. Atata doar ca rolurile se pot inversa, la un moment dat. Cum anume? Pai simplu, studentii care au fost cat de cat buni, au "sansa" de a ajunge la un master sau doctorat. Si atunci, cine o sa-l ajute pe domnul profesor sa isi verifice emailul? Sau sa scrie un articol pe blestemata asta de cutie minunata pe care el sarmanul batranel nu poate sa o inteleaga? Si, nici macar atunci nu se termina povestea. Pentru ca tot dinozaurul de profesor este cel care decide cum termina doctorandul, sau cum si cand ii este aprobata lucrarea cutarica, referatul, teza...etc...

Insa, trecand peste acest intreg lant al slabiciunilor, o sa devin putin sentimental. Pentru ca, fara sa vreau, chiar m-am atasat de aceasta generatie. Si, pe masura ce trece timpul si devin tot mai vechi in domeniu, parca tot mai mult ma atasez emotional de o generatie. De ce... nu stiu sa spun. Insa cam asta e feeling-ul meu. Poate o fi de vina societatea actuala in care acesti tineri o sa trebuiasca sa-si faca loc cu coatele si cu dintii? Poate o fi de vina diferenta imensa de mentalitate pe care o sesizez tot mai des intre studenti si profesorii lor? Poate o fi de vina pur si simplu faptul ca eu am mai imbatranit un an si m-am mai inmuiat?

Nu stiu, nu conteaza pana la urma. Cel putin pentru mine nu conteaza, pentru ca o sa incerc sa-mi urmez in continuare instinctele. Iar instinctele mele imi spun sa continui in acest stil, cum imi dicteaza inima si constiinta. Sper, sa am succes, si sper ca acesti copii sa nu-mi insele asteptarile. Le urez un sincer BAFTA!!!

joi, 14 ianuarie 2010

Hotii de hipermarket: doctori, ingineri, profesori. Saracii nu risca

Acesta este titlul unui articol din Gandul.
Pe tabel sunt trecute vârsta şi profesia celor care fură. Vă pot spune că avem printre hoţi şi medici, şi ingineri, şi profesori. Amărâţii nu prea se riscă. Tot cei cu venituri medii se înghesuie.

Mai multe concluzii extrase din articol:
  • Ce se fura in principal? Mancare, bautura si cosmetice.
  • Ce patesc cei prinsi? La prima abatere platesc produsele sustrase si sunt introdusi in baza de date a magazinului. De la a doua tentativa sunt dati pe mana politiei care insa, de multe ori nu ajunge la fata locului asa ca li se da drumul.
  • La cat se estimeaza pierderile? In jurul cifrei de 2%.
  • Cine sunt autorii furturilor? Clienti, angajati si furnizori; adica, toata lumea.
Opinia personala: Romanul s-a nascut hot. Indiferent de motivatie, indiferent de situatia materiala sau de conjunctura, romanului ii place sa fure; are o inclinatie naturala spre ciordeala. Modelul de gandire pragmatica a romanului este: "Si de ce sa nu fure si cetateanul de rand daca aia de sus fura de rup? El sa se lase mai prejos?".

Ce vreau sa subliniez eu aici e altceva insa. Nu faptul ca suntem niste cleptomani innascuti, ci faptul ca s-a ajuns sa se fure mancare, bautura si cosmetice. Cuplez aceasta stire cu o stire pe care am auzit-o mai demult si pe care tocmai am regasit-o cum ca in Bacau s-a instaurat moda furturilor de zacusca, vin compoturi si legume din beciurile blocurilor. Si ajung la o concluzie cumplita dupa parerea mea: S-a ajuns sa se fure mancare.

Cat de disperati au ajuns oamenii, daca fura mancare?

miercuri, 13 ianuarie 2010

Frumoasa tara, pacat ca e locuita

Tocmai ce am sosit acasa dupa o mica plimbare pana in Iulius si inapoi cu masina unui prieten si neavand ce face pana se decongeleaza niste carne de gratare am zis...ia sa ma dau pe site la Mediafax sa mai vad ce zice lumea.
Si am dat peste un articol cu titlul Haiti, o ţară grav afectată de catastrofe naturale. Citez doar introducerea:
Haiti, ţara cea mai săracă de pe continentul american, lovită marţi de un cutremur care i-a devastat capitala, Port-au-Prince, este afectată în mod regulat de cicloane, inundaţii şi alunecări de teren, relatează AFP, care prezintă lista catastrofelor naturale din ultimii 15 ani, din această ţară.

Comparam asta cu Romania? In afara de niste amarate de inundatii, cauzate oricum de catre inconstienta cu care s-au taiat zeci de hectare de paduri si s-au construit case alandala, ce catastrofe ne-au lovit? De ce suntem printre ultimele tari din Europa la venit pe cap de locuitor, comparativ probabil cu Haiti?

Macar pe locuitorii din Haiti ii inteleg ca au o scuza, dar noi ce scuza avem?
Avem o tara minunata, cu mai toate formele de relief, avem munti, podisuri, dealuri, campii, defileuri, ape curgatoare cat incape, un fluviu, avem o delta, avem acces la mare...avem ceea ce multe alte tari doar viseaza! Dar nu avem un lucru de baza...nu avem locuitori cu creier, care sa foloseasca ceea ce au primit gratis de la Dumnezeu si natura. Ba poate si mai rau, avem o inclinatie nativa spre distrugere, batjocura, ura, invidie, plans si milogeala.

Adevarul trist, mie rusine sa spun asta, e ca avem o tara frumoasa, dar din pacate ea e locuita de niste oameni urati!

Dama politicii - Drama romanilor

Un articol absolut demential dupa parerea mea despre Elena Udrea - Dama politicii romanesti in ziarul Gandul.

Nu pot sa nu remarc ca sunt complet de acord cu ce scrie autoarea, si faptul ca am ajuns un adevarat fan al articolelor semnate de dansa.

Caracterizarea este perfecta si ma lasa fara alte comentarii:
"Îi place să se expună - de la sfârcuri, până la "dezvăluirile" şocante (ultima despre implicarea ziaristei Marie Jeanne Ion în complotul răpirii din Irak) -, e blonda cu detonatorul, care face pe mironosiţa. Agresivitatea sa faţă de Parlament nu a fost egalată decât de preşedintele Traian Băsescu. Asemeni acestuia, exprimă, prin toate gesturile sale, convingerea că nu are de dat socoteală nimănui. A creat un model politic feminin, caracterizat prin sexualitate, tupeu şi ostentaţie. De aceea, orice ar purta, la propriu şi la figurat. de acum încolo, nu va fi, niciodată, o doamnă a politicii - aceasta presupune rafinament, clasă, cultură -, ci o damă a ei."

Scoala lu peste in tara nimanui

Sau, cum sa-ti bati joc de o societate intreaga, care a dat si continua sa dea totusi, in mod surprinzator, atatea valori apreciate inclusiv in strainatate.

Cam la asta se rezuma postul acesta. Nu ca inainte de Funeriu ar fi fost mai bine, doamne fereste. Dar acu, a venit piticu asta nou si continua in stil de expert "abrambureala" din invatamant. Ba dam afara profesori, ba comasam ore, ba marim normele, ba ii punem si pe directori sa tina ore, ba obligam pensionarii sa aleaga intre pensie si plata cu ora. Daca nu merge asa, schimbam. Acu am ajuns la schema cu: eliminam profesorii de sport din clasele I-IV, eliminam invatamantul seral, si ii lasam pe directori doar la 4 ore saptamanale. Daca nici asta nu merge, nu-i bai, ca mai schimbam nitel.

In plus, cel mai important lucru, trebuie schimbat pentru a n-a oara bacalaureatul. Da pana cand domnule! Inca mai avem elevi care mai spera ca lucrurile se vor calma? Doamne...ce nebuni pot sa fie copii astia . Si parintii lor ce naiba spera? Ca le va fi mai bine cum a promis Basescu in campania electorala anterioara? Breee...stati bai gloata calmi si roadeti niste salam ieftin, ca aia a fost acu 5 ani...sa traiti bine. Acu avem alt slogan, mai tare: divide et impera. Merge de minune in romania moderna.

Asmute categoriile sociale una impotriva celeilalte, promite ca dai la unii opincari si lasa-i pe ceilalti mamaligari sa se agite, apoi schimba placa, iar la final lasa-i sa se certe intre ei si nu le dai nimica nici la unii nici la altii, ca doara e criza, si trebuie sa traiesti si tu sarmanul guvernant. Oricum, ce naiba se tot agita descultii astia? Ca doara vine AH1N1 si face curatenie imediat. Important e ca ne-am vaccinat noi, aia de sus, lasa copii din scoli si licee sa mearga linistiti, ca nu e musai sa creasca mari sa ceara mancare si astia. Iar profesorii, medicii, politistii, pompierii, armata...sa taca dracu din gura, bugetari parveniti si plini de bani de pe urma statului!!!

Nu ne trebuie scoala buna si copii destepti bre opincarilor! Ne trebuie prosti si multi, vorba lui Lapunseanu. Ne trebuie masa de manevra electorala care sa puna botu la un kil de faina si un litru de ulei intr-o punga colorata politic!

marți, 12 ianuarie 2010

Despre muzica - Anisoara Puica: Doamne, ce frumoasa este viata!

Cand am auzit prima data melodia asta m-am gandit la o semi-manea. Insa, ascultand mai cu atentie, nu poti sa nu remarci optimismul si voia buna cu care te intampina.

Sirop adevarat, dar mai trebuie si putina dulceata in viata. Parerea mea sincera...

Anisoara Puica - Doamne, ce frumoasa este viata! - gamato.ro

China - cel mai mare exportator mondial

In sfarsit, o facura si pe asta. Chiar daca esti un anti-comunist convins, nu poti sa nu remarci eficienta sistemului din China si modul in care acesta s-a adaptat la realitatile lumii moderne.

In timp ce in toate celelalte tari, cu exceptia minora a Cubei, aceasta doctrina a esuat, in China ea a fost adaptata incat sa se potriveasca cu mentalitatea specifica oamenilor din aceasta regiune a lumii. Pentru ca acolo oamenii au o mare calitate in comparatie cu romanasul nostru de exemplu - sunt constiinciosi. Trasatura specifica nu doar chinezilor, ci si japonezilor. Spre deosebire de noi, omul merge la munca si sta peste program, se da peste cap ca sa faca o treaba cat mai buna. Stateam si ma uitam in timpul Jocurilor Olimpice din 2008 ce pregatiri s-au facut pentru acest eveniment. Ce stadioane s-au construit, cum arata cladirile din Beijing. Si de asemenea stau si ma uit cu placere de fiecare data cand pe Discovery Channel sau National Geographic este prezentat cate un documentar despre China. Ma uitam chiar in weekend la un documentar despre cel mai mare baraj din lume cel de la Lacul Sanxia(versiunea romana, sau versiunea engleza). Si am ramas cu o singura impresie - extraordinar. Ce sunt sa faca altii, in comparatie cu noi! Ia sa vedem niste poze:


Degeaba ne tot laudam noi europenii si ne amagim, cultura chineza este mult mai veche, si mai valoroasa ca a noastra. Si sa nu ne fie rusine sa recunoastem, o multime din marile descoperiri ale umanitatii se datoreaza chinezilor. Si culturii asiatice in general.

Ne place, nu ne place, asta e adevarul. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca datorita migratiilor, este posibil ca prin venele multora dintre noi sa curga si ceva urme de sange asiatic. Sau ca in SUA comunitatea chineza este extrem de clar conturata si are cartiere intregi prin toate marile orase.

In conditiile in care China, India si Pakistan aduna impreuna aproape jumatate din populatia globului, mi se pare normal ca la un moment dat aceata regiune sa se impuna si din punct de vedere economic. Realitatea este ca ... numarul conteaza!

luni, 11 ianuarie 2010

Despre muzica - Nicu Alifantis: Ce bine ca esti

Ieri toata ziua am ascultat muzica usoara romaneasca. Mai ales muzica copilariei cantata de Dan Spataru, Angela Similea, Anda Calugareanu, Mihai Constantinescu, Savoy, Nicu Alifantis, Alexandru Andries, Gheorghe Gheorgiu si multi altii care momentan nu-mi vin in minte.

Si am ramas in cap cu o melodie frumoasa cantata de Alifantis - "Ce bine ca esti".


Nicu Alifantis - Ce bine ca esti - gamato.ro

Make'up artists

Cam asta suntem fiecare dintre noi, mai ales persoanele de sex feminin, in zilele noastre. Am ajuns in vremurile in care pentru orice femeie "moderna" este de neconceput sa nu recurga la ajutorul cosmeticii pentru a imbunatati modul in care arata. Chiar daca natura a fost destul de generoasa cu multe dintre ele, nu strica putin fard pe ici pe dincolo, niste ruj, putin rimel, niste fixativ... Doar, ganditi-va, pana si oamenii din Neanderthal foloseau machiaj. Iar daca asta nu e destul, mai putem apela si la un chirurg plastician care pentru cativa banuti ne umple de botox, silicon si ne da "forme apetisante".

Da stai nitel, ca nu-mi place ca m-a facut mama bruneta, eu vreau sa fiu blonda. Si nu-mi place ca am parul lins, eu vreau bucle. Si m-am gandit, nici blonda nu e bine, vreau suvite. Si vreau si unghii false, si ceva sclipici pe fata, facem frumos si un contur la ochi. Sau...tu fata tu...oare nu mi-ar sta mai bine rozosin cu picatele cacanii?

Afirmam la un moment dat in trecut ca industria de cosmetice este probabil una dintre cele mai puternice dintre ramurile industriei. Si nu intentionez sa-mi retrag aceasta afirmatie, din contra. Ba mai nou, inclusiv barbatii incep sa foloseasca tot mai multe produse de acest tip. Ca nu se poate sa umblii cu parul alb, trebuie vopsit. Si mainile aspre sunt un semn de badaranie, trebuie sa fii finut. Nu conteaza ca nu ai facut dus de o saptamana, dai cu o galeata de parfum pe tine si gata, ai rezolvat problema. Mai mult, mor si toate ganganiile din preajma ta cand treci pe undeva.
O fi venit ea criza economica si o fi dat ea stimabila de pamant cu multe domenii, dar din punctul de vedere al industriei cosmetice, ea nici nu se simte.

Facem totul sa fim frumosi. Ne supunem la chinuri pentru asta. Devenim ridicoli cu masti de nu mai stiu ce minuni si castraveti pe ochi de se sperie si Chuky de noi cand ne vede astfel echipati. Nu se poate fara spa, epilari prin mai nu stiu ce zone, sedinte la solar, lentile de contact. Ne distrugem parul cu vopsele de toate felurile, fixativ si alte minuni; ne cauciucam pielea cu straturi de fard si creme hidratante, unghiile trec prin tratamente succesive de lac-acetona-lac-acetona...pana ajungem la culoarea dorita. Sincer, habar nu am mai mult despre acest arsenal, asa ca ma voi opri aici cu enumerarile...insa sunt ferm convins ca un "expert" mi-ar tine o expunere cu mult mai lunga decat o temerara incercare de a mea de a-i explica calculul integralei duble(si probabil cu acelasi rezultat al eforturilor, adica zero ).

Avea dreptate sarmanul Calinescu in celebra sa Enigma Otiliei. Femeile traiesc pana la 30 de ani. Dar nu pentru ca vine doamna cu coasa. Ci pentru ca se autodistrug de bunavoie. Pentru ca nu folosesc produsele cosmetice pentru a completa subtil farmecul lor natural si frumusetea, ci se mutileaza prin exagerarile la care se supun. Ca si orice altceva in viata, totul are o limita, inclusiv folosirea produselor cosmetice. Iar daca de la frageda varsta de 14 ani incepi sa recurgi la "ajutor", te mai miri ca la 35 de ani o sa fi numita femeia elastic? Sau ca la 40-45 de ani o sa fii diagnosticata cu cancer de piele? Ehh...parca si mai conteaza ce o sa fie peste 20 de ani, pana atunci murim toti oricum de foame sau ceva cataclism. Important e ca acuma eu sa fiu "frumoasa". Chiar daca am minte de gaina!

duminică, 10 ianuarie 2010

Despre muzica - Kylie Minogue & Nick Cave: Where The Wild Roses Grow

Acum ceva vreme(vreo 3 luni sau asa ceva) am reauzit melodia asta si imi tot chinuiam eu neuronul sa-si aminteasca care e numele ei si cine o canta. Cand azi, dintr-o data, mi-a picat fisa si am gasit-o rapid pe net.

Mie mi se pare o melodie deosebita, chiar daca e mai siropoasa de felul ei. Pacat ca Nick Cave e un artist mai putin prolific, melodia asta alaturi de Kylie Minoque poate fi considerata un succes, insa nu au continuat colaborarea.


Kylie Minogue & Nick Cave - Where The Wild Roses Grow - gamato.ro

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Cati bani as da sa imi indulcesc ziua?

Depinde de cat de multa bere pot bea.

Acesta este raspunsul la intrebarea formulata intr-un articol pe care l-am citit in timp ce-mi faceam revista presei. Intr-o scurta enumerare ne sunt prezentate acolo cele mai scumpe deserturi din lume. Cum arata clasamentul?
Diamond fruitcake - 1,65 mil. dolari
Diamond Fruitcake
Strawberries Arnaud - 1,4 mil. dolari
Platinum Cake - 130.000 dolari
Frrozen Haute Chocolate - 25.000 dolari
The Fortress Stilt Fisherman Indulgence - 14.500 dolari


Ce sa-i faci..unii saracii nu au bani de bere, si n-au ce face amaratii, trebui sa se multumeasca si cu o ciocolata cu diamante si aur.

Ptiu drace...mare e orgoliul omului si utata poate sa fie mandria asta a noastra. Mi se face scarba cand vad fumurile celor scapatati care nu mai stiu pe ce sa arunce banii doar ca sa arate ei lumii ca ce bine o duc. Asta in timp ce mii de oameni mor de foame si frig in toata lumea.

Cu asemenea deserturi garantez ca nu mi-as indulci ziua, ci din contra ar fi amara ca pelinul. Urata si prosta meteahna mai e si trufia asta!!!

joi, 7 ianuarie 2010

Invatamantul in Romania

Doi profesori din Rovinari, condamnaţi la închisoare cu suspendare pentru luare de mită

"Cele două cadre didactice de la Liceul Rovinari din judeţul Gorj au fost condamnate la închisoare după ce au pretins bani de la elevi. Mircea Niţu (53 de ani), profesor de discipline tehnice, şi Alin Rovenţa, de 36 de ani, profesor de matematică au cerut bani de la liceenii care urmau să suţină Bacalaureatul, dar şi de la elevii care riscau să rămână corigenţi sau erau deja corigenţi la două materii.
De la Mircea Niţu instanţa de judecată a dispus confiscarea sumei de 120 de lei şi contravaloarea a opt sticle de votcă, iar de la Alin Rovenţa, confiscarea sumei de 2.725 de lei, o sută de euro şi echivalentul a două cartele telefonice.
Magistraţii Tribunalului Gorj au decis condamnarea lui Alin Rovenţa la un an şi nouă luni de închisoare cu suspendare pentru luare de mită, iar a colegul său, Mircea Niţu, la un an şi şase luni de închisoare cu suspendare pentru aceeaşi infracţiune."

Ete domnule, diferenta de valoare reala in Romania dintre opt sticle de votca si 2.605 lei, o suta de euro si echivalentul a doua cartele telefonice este de 3 luni de inchisoare
.

Pe de alta parte, iarasi, sunt saltati niste amarati de gainari in timp ce vulturii de la conducere nu au nici o treaba. E plina Romania de astfel de situatii si nimeni nu zice nimic. Probabil ca astia doi au ofensat pe cineva barosan, altfel nu erau pescuiti asa.

Despre muzica - Meat Loaf: I would do anything for love

Omul asta a devenit celebru datorita acestei melodii absolut superbe. Si videoclipul e foarte frumos, o reeditare moderna a celebrei povestiri Frumoasa si Bestia. Oare noi ce am face pentru dragoste?

Meat Loaf - I would do anything for love - gamato.ro

Vine o zi...

-cand ne vom gandi mai mult la cei din jurul nostru
-cand vom fi mai buni
-cand vom iubi mai mult si vom fi mai atenti cu persoanele iubite
-cand vom inceta sa distrugem natura
-cand vom respecta viata
-cand vom invata sa ne bucuram de micile placeri ale vietii
-cand nu vom mai fi tristi
-cand vom invata ce e respectul
-cand vom face ceva constructiv
-cand vom fi independenti financiar
-cand nu vom mai avea de dat examene
-cand vom fi apreciati pentru ceea ce suntem
-cand nu vom mai fi nevoiti sa mergem la servici
-cand ne vom respecta inaintasii
-cand vom crede
-cand ne vom da seama ca suntem limitati
-cand ne vom da seama ca nu suntem singuri
-cand vom intelege ca viata inseamna sacrificii
-cand vom sti sa ne cerem ce e al nostru
-cand vom fi mai buni
-cand vom sti sa apreciem persoanele pentru ceea ce sunt si nu pentru ce ne-au oferit sau ne-ar putea oferi
-cand prima data vom darui si abia apoi vom cere
-cand vom lasa ceva in urma noastra
-cand vom muri
-cand ....

Dar, oare azi ce zi o fi?

miercuri, 6 ianuarie 2010

Taxa pe shaorma si Cola!

Traim in tara taxelor, pe cuvant de pionier. Incep sa ma intreb daca in tara asta chiar este posibil orice si este adevarata sintagma ca Romania este tara tuturor posibilitatilor.

Mai nou, distinsii nostrii conducatori au hotarat ca mai trebuie instituita o taxa, pe produsele de tip fast-food si pe bauturile carbogazoase. "Similara taxei pe viciu, noua taxa ar reprezenta un procent din vanzarea produselor fast-food, iar fondurile pe care le vom colecta vor fi utilizate pentru suplimentarea fondurilor necesare derularii programelor de sanatate si a celor de investitii in infrastructura din sistem", a precizat ministrul sanatatii.

O asemenea taxa a fost aplicata cu succes in Franta, Marea Britanie si Germania, s-a grabit sa precizeze acelasi distins domn caruia ii urez sa ajunga sa fie tratat chiar de sistemul medical pe care il conduce dansul.

Trecand peste comparatia absolut ridicola dintre Romania noastra prapadita si tarile enumerate mai sus unde cetatenii sunt tratati cu respect de catre stat si primesc salarii capabile sa sustina si o asemenea taxa, stau si ma gandesc unde s-a ajuns. Intr-o tara in care si asa marea majoritate a oamenilor nu-si permite luxul de a manca o data pe luna la restaurant, intr-o tara in care restaurantele se chinuie sa supravietuiasca si singurele care mai mergeau cat de cat erau fast-foodurile datorita preturilor mai scazute aplicate, intr-o tara in care oamenii sunt prea saraci ca sa-si permita sa cumpere sucuri naturale si ii vezi peste tot cu pet-urile de Cola, Pepsi si alti dizolvanti, ce s-a gandit guvernul nostru? Ia sa le taiem la amarati si shaorma si Cola!

Va dati seama ca aceste taxe impuse distribuitorilor de produse amintite mai sus se va reflecta in pretul platit de catre consumator, adica aceasta taxa de fapt tot din buzunarul cetateanului de rand se va plati. Si asa nu prea aveati ce manca stimabililor, ia nu va mai imbuibati falcile cu shaorma si nu mai beti Cola sa o dizolvati!

Inapoi la mancat de mamaliga cu voi romanilor! Nu degeaba suntem numiti neam de mamaligari

marți, 5 ianuarie 2010

Nemurirea

Astazi simt nevoia sa filosofez nitel.

De-a lungul timpului au fost multi oameni care au incercat sa descopere secretul nemuririi. De ce? Pentru ca in general, orice om se teme pe lumea asta in mod sigur de un lucru - de moarte.

Incercam de mici sa ne obisnuim cu ideea, totul este trecator, si cu atat mai mult omul. Cu toate ca ne doare, moartea e un eveniment pe care trebuie sa-l acceptam. Oricat de mult ne-am atasat de viata, de persoanele din jurul nostru fie ca sunt ei parinti, frati, sot, copii, nepoti...la un moment dat se termina firul. Si oricat de avansata ar fi stiinta, oricat de multa avere am avea si orice doctori am plati vine si clipa in care nu ne mai putem ascunde de "doamna cu coasa".

Asa ca e normal ca din perspectiva acestei frici omul sa-si puna problema nemuririi. Desii, asa cum am spus mai sus, destinul este implacabil si nu iarta pe nimeni, desii asa e firea lucrurilor; totusi oamenii vor incerca mereu sa atinga nemurirea. Las la o parte alchimia substantelor si potiunilor magice pentru ca mi se pare infantil sa crezi in asa ceva; si o sa abordez problema nemuririi dintr-o perspectiva mai filosofica, si mai aproape de conceptia mea.

Exista o varianta simpla si accesibila tuturor de a devenii nemuritori. Cu o moarte fizica suntem datori toti, adevarat, insa putem sa nu murim din memoria celor din jur, din memoria umanitatii in general. Dupa moartea fizica, avem posibilitatea sa continuam sa traim prin faptele noastre, prin ceea ce am creeat si am lasat pe pamant in urma noastra. Leonardo da Vinci, Michelangelo, Mozart, Beethoven, Shakespeare, Goethe, Einstein, Newton, Darwin, fratii Lumiere si multi altii sunt doar cateva exemple de oameni care au atins nemurirea.

Dar romanii nostrii? Cine nu a auzit de Mihai Eminescu, George Cosbuc, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Constantin Brancusi, George Enescu, Ciprian Porumbescu, Nicolae Grigorescu, Emil Cioran, Henri Coanda. Dar de Decebal, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Horea Closca si Crisan? Ce zice clasa politica romaneasca actuala despre Nicolae Balcescu, Ion C. Bratianu, Nicolae Iorga, Ion Antonescu? Va mai amintiti de Nicolae Ceausescu?
Atatea nume mari si care au valoare in mintea oricarui dintre noi cand le auzim. Si atat de putine nume, fata de cati altii mai sunt. Cred ca fiecare dintre noi poate spune un astfel de nume, diferit de altele spuse. Si toti, cu bune si rele, au atins in opinia mea nemurirea. Atata timp cat va traii un roman pe planeta asta, multi dintre acesti oameni nu vor muri.

Poate ca fiecare dintre noi ar trebuii sa stea si sa se gandeasca in sinea sa ce urmareste in viata? Avere? Pamant? Afaceri? Masina? Casa? Mai toti acesti oameni pomeniti mai sus au murit saraci, unii in strainatate, altii omorati, fara averi, singuri pe undeva. Si totusi, ei sunt nemuritori. Peste 100, 200 de ani, oare se vor putea compara Becali, Vadim, Geoana, Tariceanu, Udrea, Videanu, Berceanu cu ei? Vor fi si ei niste "nemuritori"? Sincer, ma indoiesc...

Se vor putea compara vreodata Adrian copilu minune, Guta, Sorin copilu de aur cu Maria Tanase, Angela Similea, Corina Chiriac, Dan Spataru, Iris, Holograf? Sau Nikita, Naomi, sexi-braileanca, surorile Columbeanu, Bahmuteanca cu maestrii George Dinica, Radu Beligan, Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu-Botez, Jean Constantin, Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Florin Piersic si atatia monstrii sacrii ai teatrului si cinematografiei romane. Cu fiecare an care trece, alti actori si cantareti valorosi se sting si sunt insotiti pe ultimul drum de mii de oameni care plang cand isi amintesc de ei. Cu fiecare an, apar noi generatii de pitipoance si cocalari de Bamboo care ne invadeaza viata. Dar, oare cati dintre ei vor atinge "nemurirea"?

De cand e lumea, oamenii sau nascut, au trait si au murit. Unii, au si lasat ceva in urma lor, o marturie a existentei lor efemere pe acest pamant, altii nu. Unii au lasat o dovada ca au trait si ei candva, undeva intr-un colt de lume; iar altii nu au facut nimic. Dar, cei care au lasat ceva in urma prin acel ceva traiesc si azi, sunt nemuritori. De toti ceilalti, nu isi aminteste nimeni.

Si atunci, intrebarea mea ramane...de ce traim in lumea asta? Pentru ce ne zbatem si ne chinuim o viata intreaga? Ramane ceva dupa noi, sau murim complet in momentul in care ne intalnim cu doamna in negru? Putem ajunge nemuritori?

Sa nu ne uitam locul in lume si intre toti oamenii ce au trait pe pamant. Sa nu uitam sa-i omagiem pe predecesorii nostri. Si sa nu comitem cumva crima de a nu transmite celor care ne urmeaza aceasta mostenire. Sa nu indraznim sa-i lasam pe toti acesti "nemuritori" sa moara. Pentru ca e ca si cum i-am omora noi cu mana noastra. Suntem responsabili pentru nemurirea lor. Eu sigur nu vreau sa fiu un criminal. Voi?

luni, 4 ianuarie 2010

45 de minute!

Ce poate sa insemne 45 de minute?

Enorm sau putin, depinde de context. Pentru a salva viata unui om, 45 de minute inseamna enorm. Pentru cel mai vechi copac din lume, un molid de aproape 10.000 de ani, 45 de minute nu inseamna nimic. Intr-o interventie a pompierilor, 45 de minute fac diferenta intre viata si moarte, in timp ce pentru marile piramide din Egipt 45 de minute inseamna un fleac. Iar exemplele pot continua la infinit, asa cum am zis mai sus, totul depinde de context.

Ce inseamna pentru mine 45 de minutele alea din titlu...si de ce am ales sa scriu despre asta?
Atat am facut ieri din Dej pana in Cluj. Desii era vreme ca naiba, lapovita, desii traficul era serios, am facut doar 45 de minute. Si asta mergand moderat, atat cat poate batrana Solenta.

Explicatia acestui miracol? S-au deshis ambele centuri, atat centura de la Gherla cat si cea de la Apahida. Gata cu nervii din Gherla, trecerile de pietoni unde injurai ca din 10 in 10 metrii mai aparea cate unu sa treaca strada si trebuia sa dai prioritate. Gata cu agitatia din Apahida si mersul bara in bara pana la aeroport. Evident, inca mai este de lucru, dar macar avem posibilitatea sa evitam doua zone extrem de aglomerate de pe aceasta ruta.

Poate parea socanta bucuria mea, insa pentru cine a facut acest drum macar saptamanal, stie la ce ma refer. Sper doar ca aceasta bucurie sa nu fie efemera si aceste doua centuri sa ramana deschise in continuare. Ne vor scuti de multe "pacate" fata de cel de sus...pe multi dintre noi

duminică, 3 ianuarie 2010

Vacanta!

Gata...acum pot sa declar si eu cu sufletul impacat....savarsitu-s-a!

Nu stiu de ce, probabil ca e de vina stilul meu prea alert in care-mi traiesc viata, dar in fiecare an patesc acelasi lucru. Astept sa vina sarbatorile de iarna cu vacanta asociata, iar dupa cam 10 zile declar ca m-am saturat si abia astept sa ajung iarasi la lucru. Tot anul colind ca m-am saturat de munca si vreau si eu niste zile de vacanta sa ma relaxez, sa dorm mult si sa ma trezesc la 9-10 dimineata, sa stau in pat si sa ma uit la televizor... Iar cand in sfasit sunt in vacanta, sa ma trezesc ca un apucat tot la 7 dimineata, sa stau in pat cateva ore si dupa aia sa ma vaiet ca ma doare spatele, sa ma uit la TV putin si dupa aia scarbit sa il inchid pentru ca fie nu e nimic, fie e difuzat vre-un film pe care l-am mai vazut de n-spe ori sau e prea "condimentat" cu pauze publicitare. Colac peste pupaza, ma si apuca o brusca furie proletara si am chef de munca de ma speriu si eu.

Imi doresc vacanta iar cand aceasta vine, imi doresc sa se termine. Paradoxul omului vesnic nemultumit...heh

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Copilasu lui tata

Azi sunt revoltat si scarbit. The reason?

Pai cum "baschetii" mei care nu-i am, sa nu fii in Romania asta. Stai si te uiti si te crucesti...Doamne s-a intors lumea cu fundul in sus? Ce e si cu moda asta instaurata la noi...copilu lui tata?
Basescu a promovat-o pe nulitatea de Elena pana in Parlamentul Europei. Ziarele de scandal sunt pline de pagini dedicate escapadelor nocturne ale lui Tiriac junior, Hrebenciuc junior, si alte progenituri de aceeasi provenienta selecta. Iar acum, apare si Prigoana cu al sa odrasla scolita prin strainataturi. Si nu oricum, vrea sa-l bage direct in parlamentul Romaniei, pe post de deputat in Bucuresti. Adica vine stimabilul junior rasfatat care de abia a inceput sa-si rada tuleiele de la mustata si se cocoteaza direct in parlamentul Romaniei ca si reprezentant al Bucurestilor. Al pitipoancelor si cocalarilor ce-si fac viata prin Bamboo, al disperatilor care dorm prin canale sau vor fi cumparati de tac-su cu un kilogram de faina sau un litru de ulei. Domnia sa este scolit prin strainatati, ca sistemul de invatamant din tara e distrus sistematic de tatane-su si ai sai colegi de "suferinta" politica, si probabil ca daca va ajunge acolo va face exact ca si EBA, adica va da niscaiva interviuri pe la diferite posturi de tembeliziune dupa care va disparea savurand in liniste avantajele unui loc caldut din parlament. Pentru ca de facut ceva, sunt gata sa jur ca nu o sa faca. La fel ca si alte progenituri "nobile" de vulturi capitalisti. Iar taica-su, luat la intrebari de catre jurnalisti, mai are si tupeul sa raspunda ca sa ne para bine ca nu a pus-o pe nevasta-sa Bahmuteanca sa candideze.

Asa va trebuie prostilor. Vreti respect? Ia ca va da acuma gunoierul sef respect, cat sa nu puteti duce. Iar la viitoarele alegeri, daca sunteti cuminti o sa candideze si celalat plod al sau impreuna cu nevasta si cu soacra. Basescu o sa vina cu cealalta progenitura, desteapta si aia de da prin gropi si nevasta-sa ca a muncit destul saraca la imaginea de misionara umanitara, plus vreo doi, trei frati si veri fiecare, plus Becali cu cele 30 de rude ale sale...sa ne conduca toti, ca ne meritam soarta.

Alelei muicaaa...ca am ajuns de rasul curcilor din toata lumea...

vineri, 1 ianuarie 2010

Bine ai venit 2010!

Mai stiti povestea cutiei Pandorei?

Pandora a fost o femeie foarte frumoasa creeata de catre zei pentru a-l pedepsi pe Prometeu pentru ca furase focul de la zei si l-a dat oamenilor. Ea a fost trimisa pe pamant cu o cutie fermecata pe care a primit ordin sa nu o deschida. Ea nu a putut rezista curiozitatii asa ca a deschis cutia si din ea au zburat toate relele lumii: moartea, ura, boala, durere, invidie... Iar pe fundul cutiei a mai ramas doar "speranta" cu ajutorul careia oamenii trec peste greutatile si incercarile vietii mai usor.

Am ales sa incep postul de azi cu aceasta poveste pentru ca mie mi se pare ca ni se potriveste ca o manusa acum la inceput de an. Intampinam noul an cu speranta. 2010 iti uram bun venit in casele si in inimile noastre si speram sa fii un an mai bun decat cei anteriori. Sa fii mai bland cu noi, sa ne incerci rabdarea mai putin, sa ne relansezi economic, sa avem conducatori mai intelepti si mai atenti la nevoile celor pe care ii conduc. Sa fim sanatosi pe parcursul tau, sa fim feriti de vreme rea, sa avem campurile rodnice, sa ne pastram in continuare serviciile, sa fim mai buni unii cu altii.

Cutia a fost deshisa. Speranta a ramas insa credincioasa cu noi si continua sa ne tina de urat. Te primim 2010 alaturi de singurul prieten pe care l-am avut dintotdeauna in sufletul nostru ... speranta.